Proclos a fost fara indoiala unul dintre cei mai mari filozofi cunoscuti vreodata. Autoritatea sa era dominanta chiar si atunci cand traia. In toate epocile care i-au urmat, acesta a exercitat, atat direct cat si indirect, o influenta foarte puternica prin scrierile sale, mai ales prin Elemente de teologie, care erau citite in cele mai multe cercuri, in original sau in traduceri. Liber de Causis, care a fost compilata aproape textual dupa Elemente de teologie, a fost una dintre cele mai renumite si mai larg raspandite carti ale Evului Mediu, si sursa a nenumarate conceptii ale ganditorilor medievali, atat crestini cat si arabi. A fost atribuita lui Aristotel, fiind cunoscuta sub nume diferite, precum Liber de essentia purae bonitatis, De causis causarum, De Intelligentiis, De Esse etc. Noi nu am putea cunoaste cu adevarat filozofia secolului al X-lea, daca nu am analiza Liber de Causis si Fons Vitae. Renan credea ca Liber de Causis sta la originea intregii filozofii scolastice..

Influenta lui Proclos nu s-a diminuat nici in timpurile moderne. Hegel, de exemplu, l-a studiat in profunzime, datorandu-i acestuia foarte mult. El a dat o atentie speciala Elementelor de teologie, dupa cum se poate vedea din corespondenta sa cu Creuzer [editor al operelor lui Proclos] privitoare la text.

Poate ca cea mai buna pregatire pentru intelegerea Elementelor o constituie cunoasterea tratatului lui Plotin, Despre cele trei ipostaze primare ale lucrurilor, adica Binele, Intelectul si Sufletul. El demonstreaza ca Primele Cauze nu pot fi decat acestea trei, care „sunt diferite in esenta una de cealalta. Caci, dupa Platon, Binele este supra-esential; Intelectul este o esenta indivizibila si imuabila; si Sufletul este o esenta auto-motrice care subzista ca mijlocitor intre Intelect si natura ce este impartita in toate corpurile”.

Telul principal urmarit de Proclos in Elemente este de a demonstra si dezvolta aceasta perspectiva platonica. Cartea „contine doua sute unsprezece propozitii, dispuse intr-o ordine stiintifica si sustinute de cele mai ferme demonstratii. Acestea incep cu unitatea supra-esentiala si inainteaza treptat prin toate minunatele succesiuni ale cauzelor divine, incheind cu activitatile miscatoare prin sine ale sufletului. Aceste [propozitii] poseda intreaga acuratete a lui Euclid si toata subtilitatea si frumusetea necesare unei cunoasteri a celei mai profunde teologii, si se poate considera ca au aceeasi relatie cu intelepciunea pitagoreica si platonica cum o au Elementele lui Euclid cu cea mai adanca geometrie”. 

Cuprins

 Cuvant introductiv            5

Despre Unu            23

Despre producerea cauzelor si efectelor            29

Despre Binele Prim, care este numit Binele in sine      30

Despre cel suficient prin sine      31

Despre Cauza            33

Despre cauza nemiscata si cauza  miscata prin sine.            36

Despre esenta incorporala; particularitatea sa.        37

Intelectul nu este Cauza Prima   43

Despre neparticipat            46

Despre ceea ce este desavarsit            48

Despre cel ce produce            50

Despre ceea ce este perpetuu            65

Despre eternitate si naturile eterne            68

Despre providenta            112

Despre Intelect            141

Despre suflet            158

Note suplimentare            181

Bibliografie auxiliara            206

Bibliografie            207