Tripura Rahasya (Taina Zeitei supreme), o carte foarte pretuita de  Sri Ramana Maharshi si din care el cita adesea, este unul din marile tratate clasice ale spiritualitatii hinduse in care este expusa filosofia advaita. Tripura "este numita Brahma in Vede, Visnu de catre visnuiti, Siva de catre sivaiti, Sakti de catre saktasi. Cu adevarat nu exista nimic in afara Ei. . . Constiinta Unica - Sri Tripura - strafulgera sub forma diverselor fenomene ale universului".

Tripura Rahasya este socotita o carte sacra, intrucat se considera ca pastreaza in paginile ei o invatatura capabila sa ofere Eliberarea; nu trebuie sa uitam ca in India orice cautare metafizica implica intotdeauna un tel soteriologic.

"Tu esti intr-adevar potrivit sa atingi telul deoarece te-ai intors acum catre calea cea dreapta a investigatiei.

Aceasta este datorita gratiei divine, care te aseaza pe calea dreapta a investigatiei. Cine poate dobandi ceva vrednic, fara gratia divina?

Lucrarea folositoare a gratiei divine este terminata atunci cand intoarcerea spre interior a mintii cuiva sporeste in tarie zi de zi.

Ceea ce ai spus pana acum este foarte adevarat; ai inteles corect natura constiintei, dar nu ai realizat-o. O cunoastere a insusirii unui lucru fara experienta efectiva a lucrului insusi este la fel de nefolositoare ca si necunoasterea.

Adevarata experienta a Sinelui este absenta constiintei pana si a lui "Eu sunt". Poate lumea sa mai dainuie dupa o astfel de absenta a constiintei?"

Cuprins

CUVANT INAINTE  

INTRODUCERE         5

CAPITOLUL I            13

CAPITOLUL II           19

    Atitudinea necesara fata de fapta condamnata si investigatia recomandata           19

CAPITOLUL III          27

    Cauza antecedenta pentru invatarea Scripturii. Asocierea cu cel intelept trebuie sa preceada investigatia (vicara) 27

CAPITOLUL IV          32

    Dezgustul pentru placerile lumesti este inspirat astfel incat sa poata fi generata detasarea 32

CAPITOLUL V           39

    Despre servitute si eliberare      39

CAPITOLUL VI          49

    Despre meritele credintei pentru dobandirea telului si despre caracterul daunator al polemicii aride          49

CAPITOLUL VII        55

    Cum telul este realizat abia dupa descoperirea lui Dumnezeu prin credinta, efort si logica recunoscuta si devotiunea fata de El            55

CAPITOLUL VIII       63

    Cheie la parabola din Capitolul V          63

CAPITOLUL IX          66

    Cum a realizat Hemacuda Sinele dupa ce si a analizat propria minte si s a cufundat in interior      66

CAPITOLUL X           75

CAPITOLUL XI          80

    Cum cosmosul nu este altceva decat inteligenta  80

Capitolul XII    89

    Aparitia realitatii universului depinde de taria vointei creatiei       89

Capitolul XIII   95

    Cum starea de veghe si starea de vis au naturi asemanatoare, iar obiectele sunt imagini mentale   95

Capitolul XIV   102

    Cum universul este simpla iluzie, cum se obtine acea vointa puternica care il poate crea si Adevarul Suprem        102

Capitolul XV    110

    Despre ceea ce este necesar spre a fi cunoscut si despre ceea ce nu este necesar a fi cunoscut despre natura Sinelui       110

Capitolul XVI   118

    Despre constiinta, controlul mintii si starea de somn       118

Capitolul XVII  128

    Despre inutilitatea starii de samādhi trecator si Calea Intelepciunii           128

Capitolul XVIII            138

Capitolul XIX   153

Capitolul XX    166

    Cantul Cunoasterii (Vidya Gita) 166

Capitolul XXI   178

    Despre realizarea intelepciunii, natura acesteia si stiinta scrierilor sacre    178

Capitolul XXII  187

Concluzie         187

Anexe 197