Cuvintele "religie" si "filosofie" pot sugera majoritatii oamenilor doua domenii distincte de gandire, intre care - daca subordonam stiinta filosofiei (asa cum au facut‑o grecii) -, se considera ca ar exista un fel de razboi de frontiera. Totusi este posibil sa ne gandim la ele ca fiind doua faze sau moduri succesive de expresie a sentimentelor si credintelor oamenilor despre lume. Iar titlul acestei carti presupune faptul ca atentia va fi fixata asupra acelei perioade din istoria spiritului occidental care marcheaza trecerea de la prima la a doua. Se crede in general ca pasul decisiv a fost facut de greci cu aproximativ sase secole inainte de era noastra. In acel moment, un spirit nou de cercetare rationala si‑a afirmat pretentia de a se pronunta asupra celor mai profunde lucruri care, pana atunci, tineau de credinta traditionala. Cu toate acestea, ceea ce doresc sa dovedesc este faptul ca ascensiunea acestui spirit nu a insemnat o ruptura brusca si completa cu vechile moduri de gandire.

Exista o continuitate reala intre cea mai timpurie speculatie rationala si reprezentarea religioasa pe care aceasta se bazeaza. Si acest lucru nu tine doar de analogii superficiale, cum ar fi echivalarea alegorica a elementelor naturii cu zeii credintei populare. Filosofia a mostenit din religie unele conceptii foarte importante - de exemplu, ideile de "Dumnezeu", "Suflet", "Destin", "Lege" - care au continuat sa circumscrie miscarile gandirii rationale si sa le determine principalele directii. Religia se exprima in simboluri poetice si in termeni de personalitate mitica; filosofia prefera limbajul abstractiunii seci, vorbind despre substanta, cauza, materie s.a.m.d. Dar diferenta exterioara nu face decat sa deghizeze o afinitate interioara si substantiala intre aceste doua produse succesive ale aceleiasi constiinte. Modurile de gandire ce ajung la o definitie clara si la afirmatii explicite in filosofie au fost deja presupuse in intuitiile nerationale ale mitologiei.

 F. Cornford

 Cuprins

 Prefata 5

 CAP. I   DESTIN SI LEGE     11

1. Problema      11

2. Cosmologia lui Anaximandru 17

3. Provinciile Elementelor          20

4. Moira mai presus de zei        23

5. Moira vazuta ca fiind morala 24

6. Moira ca un sistem de provincii         26

7. Diviziunea lumii la Hesiod      28

8. Moira este impersonala, fara inteligenta  sau plan       31

9. Dasmos-ul zeilor       33

10. Marele Juramant al zeilor    34

11. Suprematia lui Zeus conferita de Styx          37

13. Legea ca o distribuire          38

14. Nemos si Nemesis  41

15. Distribuirea ratiunii la Platon            45

16. Reprezentarea religioasa primitiva in politeismul grec            47

CAP. II   ORIGINEA MOIREI           50

17. Cum a aparut reprezentarea Moirei?           50

18. Tranzitia de la religie la filosofie       51

19. Ordinea morala a lumii ca reprezentare  colectiva     53

20. Natura reprezentarilor colective       54

21. Cum sunt impuse reprezentarile  colective    56

22. Ordinea Naturii socotita "sacra" pentru ca  odinioara a fost continua cu societatea umana     61

23. Clasificarea bazata pe structura tribala         62

24. Moira ca proiectie a Nomos ului     65

25. Totemismul 66

26. Solidaritatea grupului totemic           67

27. Primatul grupului     69

28. Structura sociala proiectata sa includa  ordinea Naturii         70

29. Urme in cosmologia greaca 71

30. (a) Cele patru elemente       73

31. Philia si Neikos al lui Empedocle     74

32. (b) Segregarea  perechilor de contrarii         75

33. Sexul ca prototip al contrarietatii     77

34. Separarea Cerului de Pamant          78

35. Originea sociala a acestei  reprezentari        79

36. Tabela pitagoreana a contrariilor     81

37. Eros si casatoria opusilor    82

38. Sumar        83

CAP. III   NATURA, ZEUL SI SUFLETUL    85

39. Natura si obiceiul in sens dinamic    85

40. Identitatea primitiva a Naturii  si a obiceiului 86

41. Magia primara simpatetica  88

42. Emotie si dorinta colectiva   89

43. Magia primara nu are nevoie de nici o reprezentare,  si este pre religioasa    90

44. Prima reprezentare necesara           92

45. Continuumul simpatetic ca reprezentare  a constiintei colective         95

46. Sumar        100

47. Diferenta intre "Dumnezeu"  si "Suflet"        101

48. De la magia primara la religie           104

49. Schimbarea corespunzatoare in reprezentare:           cele doua fonduri          105

50. Diferenta dintre inrudirea de sange  si societatea magica       107

51. Societatile magice   107

52. Sufletul grup           108

53. Daimonul societatii magice  109

54. Daimonii gintii         109

55. Daimonii sectiunilor naturale            110

56. Daimonii buni locali ai fertilitatii        111

57. Polidaimonismul in China     112

58. De la polidaimonism la politeism      114

59. De la daimonul impersonal la sufletul individual       si la zeul personal           115

60. Aparitia sefului, a regelui     116

61. Regele ca arhimagician        118

62. Eroul eponim          120

63. Venerarea eroului   121

64. Sufletul individual si nemurirea         122

65. Formarea zeilor personali, mistici si olimpieni           124

66. Zeul Misteric          125

67. Zeul olimpian          128

68. Zeii si elementele naturii       130

69. Zeul olimpian separat de om            132

70. Doctrinele olimpiene si mistice  ale Erosului  133

71. De la olimpianism la filosofia ioniana            136

72. Physis         137

CAP. IV   DATELE FILOSOFIEI       139

73. Recapitulare           139

74. Filosofia ca analiza a materialului religios      140

75. Physis ca substanta, suflet, divinitate            142

76. Physis ca suflet       145

77. Sufletul ca agent motor        146

78. Sufletul ca cunoscator         147

79. Physis ca Divinul     150

80. Cum a fost tratat conceptul de physis de catre filosofi          152

81. Cauzele sistemelor filosofice            154

82. Tendinta stiintifica: explicatii si cauze            155

83. Stiinta ioniana si olimpianismul         159

CAP. V   TRADITIA STIINTIFICA   161

84. Evolutia stiintei        161

85. Scoala din Milet: Anaximandru        161

86. Anaximene 165

87. Empedocle ca om de stiinta 167

88. Anaxagora  170

89. Atomismul lui Leucip           172

90. Contrastul cu traditia mistica            176

CAP. VI   TRADITIA MISTICA         178

91. Reprezentarea timpului, fundamentala in misticism    178

92. Ciclul reincarnarii    180

93. Grade de initiere     182

94. Ciclul intregii vieti in natura  183

95. Corespondenta muncilor  si zilelor   184

96. Venerarea cerului    187

97. Tao, Rta si Asha     188

98. Resuscitarea orfica a venerarii  cerului         193

99. Originile cerului si caderea sufletului 194

100. Moralitatea mistica            197

101. Heraclit    199

102. Sufletul si Logosul 203

103. Calea Dreptatii     204

104. Armonia opusilor  206

105. Ratiunea comuna  207

106. Pitagora    210

107. Renasterea orfica  211

108. Reforma pitagoreana a orfismului   214

109. Pitagora ca daimon al scolii           217

110. Tetractys  221

111. Decurgerea Numerelor     224

112. Etica pitagoreica   227

113. Stiinta pitagoreica 228

114. Atomismul numerelor        229

115. Parmenide            231

116. Calea Adevarului  232

117. Calea Opiniei        234

118. Empedocle           241

119. Purificarile            243

120. Exilul sufletului      245

121. Perioada lumii       247

122. Emisferele zilei si noptii      249

123. Sfera si taramul Iubirii       251

124. Distrugerea sferei si caderea  sufletului       253

125. Consecventa lui Empedocle          258

126. Platon: Dialogurile socratice si mistice        260

127. Nemurirea in Apologie      261

128. Ideile si Sufletul in Phaidon            263

129. Convertirea lui Platon la pitagorism            265

130. Ideile ca substante suflet    268

131. Doua grade de existenta  suprasensibila     269

132. Ideea ca daimon si natura "participarii"      271

133. Problema "participatiei"    273

134. Olimpianizarea Ideilor       277

135. Fuga filosofului      279