Religie si stat in Islam (De la teocratia medineză instituita de Muhammad la Fratia musulmana din perioada interbelica)

Al islam din wa-daula - "Islamul este religie si stat". Acesta e unul dintre cele mai des intalnite enunturi rostite de intelectualii musulmani fundamentalisti si totodata chintesenta programului lor politic. Dar corespunde el adevarului sau este doar o sintagma, adoptata de ideologii islamismului modern, care sustine necesitatea instituirii unui stat "islamic" cu trasaturi teocratice si resping cu toata puterea sistemul politic occidental? Intrebarea este plina de sens, deoarece, daca aceasta sintagma ar fi cu totul conforma cu adevarul, lumea islamica nu ar fi capabila sa accepte bazele democratiei moderne, deci nici despartirea dintre religie si stat, anume statul secular, neutru si mijlocitor intre diferitele comunitati religioase si viziuni despre lume.

Folosind o baza documentara vasta, autorul arata ca pretentia fundamentalistilor islamici nu are nici un temei in istoria lumii musulmane iar expresia "Islamul este religie si stat" constituie doar un postulat ideologic si nicidecum descrierea unei realitati istorice.

 Cuprins

 Cuvant inainte   5

 Partea I:

 DAR AL ISLAM - CASA ISLAMULUI. LUMEA MUSULMANA DE SINE STATATOARE (SECOLELE VII XVIII)

A. TEOCRATIA ISLAMICA INFIINTATA  DE MUHAMMAD       17

1. Commonwealth ul arab (meccan)  pana in epoca islamica      19

2. Activitatea politica si religioasa  a lui Muhammad       25

B. TEOCRATIA ISLAMICA SUB CONDUCEREA CALIFILOR PATRIARHALI  40

1. Institutia califatului     40

2. Orientul Apropiat inclus in teocratia  islamica 41

3. Organizarea data de Umar imperiului  islamic arab     44

4. Scindarea comunitatii musulmane.  Califii Uthman si Ali          47

C. UMAYYAZII SI ABBASIZII         52

1. Aristocratia meccana la conducerea  comunitatii islamice. Califatul umayyad (661 750)          52

2. Califatul cosmopolit al Abbasizilor     58

D. SEPARAREA DINTRE STAT SI RELIGIE. DREPTUL ISLAMIC    SI CRISTALIZAREA CELOR DOUA MARI CONFESIUNI ISLAMICE     70

1. Factiuni politico religioase in primele  doua secole islamice     70

2. Dreptul islamic - Saria. Ulemalele si Institutia  religioasa islamica sunnita         81

3. Islamul siit     111

E. METODE DE GUVERNARE  IN LUMEA ISLAMICA  INTRE SECOLELE XI XVII     123

1. Epoca selgiukida       123

2. Mongolii si desfiintarea califatului abbasid. Crestinismul asiatic - de la inflorire la

3. Sultanatul mamelucilor din Egipt        150

4. Sinteza imperiala otomana.  Institutii si atitudini de guvernare  in Imperiul otoman        151

5. Triumful siismului.  Imperiul iranian la sfarsitul Evului Mediu    169

Partea II: IMPACTUL EUROPEI SI DILEMA ELITELOR MUSULMANE: SECULARIZARE SAU PURIFICARE ISLAMICA? (1774 1945)

A. "CONCURENTA CU EUROPA"  183

1. Primele semne de deschidere spre lume  ale conducatorilor musulmani           183

2. Epoca Tanzimat elor. Reorganizarea  de la mijlocul secolului al XIX lea (1839 1876) 187

B. CONTROLUL EUROPEAN IN ORIENTUL APROPIAT SI MIJLOCIU 198

1. Egiptul sub ocupatie britanica            198

2. Afganistanul si rivalitatea ruso britanica in Asia Centrala         200

3. Imperiul persan: Independenta politica  si control economic ruso britanic        210

4. Reactiile elitelor islamice  fata de dominatia europeana           214

5. Criza coloniala si reactiile elitelor  nationaliste autohtone. Miscarile constitutionale din Imperiile otoman si iranian         228

6. Orientul Apropiat in timpul primului  razboi mondial   238

C. DE LA STATUTUL DE MANDAT  LA INDEPENDENTA          242

1. Regimul laic al lui Kemal Ataturk  in Turcia republicana          243

2. Dictatura militara in Imperiul iranian   249

3. Regim islamic wahhabit: Regatul  Arabiei Saudite       253

4. Statele sub mandat britanic:  Egipt, Irak, Iordania      257

5. Mandatul francez in Orientul Apropiat:  Siria si Libanul          267

6. In cautarea statului islamic: curentul islamist Neo salafiya        275

7. Palestina de la mandatul britanic la crearea  statului Israel. Inceputul conflictului dintre  evrei si palestinieni       291

Bibliografie       339