In stiinta, se poate porni de la rezultate experimentale, date, observatii, masuratori, „fapte”. Inventam, daca este posibil, o varietate de explicatii posibile si confruntam in mod sistematic fiecare explicatie cu faptele. In timpul formarii lor, oamenii de stiinta sunt echipati cu o trusa de detectare a bazaconiilor, trusa care este folosita in mod automat de fiecare data cand cineva prezinta idei noi. Daca noua idee supravietuieste examinarii operate cu uneltele din trusa, o vom accepta cu caldura, chiar daca cu titlu provizoriu.

Daca ai aceasta atitudine prudenta, daca nu vrei sa inghiti bazaconii chiar si atunci cand este reconfortant sa faci astfel, exista precautii care pot fi luate; exista o metoda sigura si bine testata. Ce se afla in trusa? Instrumente pentru gandirea critica. Gandirea sceptica se reduce, in ultima analiza, la mijloace de a construi si de a intelege o argumentatie si – lucru in special important – de a recunoaste un rationament gresit sau fraudulos. Problema nu este daca ne place sau nu concluzia la care se ajunge in urma unui lant de argumente, ci daca respectiva concluzie rezulta din premisa sau din punctul de plecare si daca premisa de la care se pleaca este sau nu adevarata.

Printre instrumentele folosite se numara:

• De fiecare data cand este posibil, trebuie sa cauti o confirmare independenta a „faptelor”.

• Trebuie sa incurajezi o discutie a dovezilor de catre sustinatori avizati ai tuturor punctelor de vedere.

• Argumentele bazate pe autoritate nu cantaresc mult: in trecut, „autoritatile” au comis erori si vor comite si in viitor.

Poate ca o modalitate mai buna de a exprima aceasta idee este aceea de a spune ca, in stiinta, nu exista autoritati; exista cel mult experti.

• Este bine sa formulezi mai multe ipoteze. Daca exista ceva care trebuie explicat, gandeste-te la toate modalitatile diferite in care lucrul respectiv ar putea fi explicat. Gandeste-te apoi la teste prin care poti respinge in mod sistematic fiecare dintre alternative. Ceea ce ramane, ipoteza care rezista fiecarei incercari de respingere in aceasta selectie darwiniana intre „ipoteze de lucru multiple”, are o probabilitate mult mai mare de a fi ras-punsul corect decat daca te-ai fi limitat la adoptarea primei idei care ti-ar fi trecut prin minte.

• Incearca sa nu te atasezi prea mult de o ipoteza doar pentru ca este a ta. Aceasta nu este decat o etapa in cautarea cunoasterii. Intreaba-te de ce iti place ideea. Compar-o intr-un mod echitabil cu celelalte alternative. Cauta motive pentru a o respinge. Daca nu vei gasi tu, vor gasi altii.

• Cuantifica. Daca lucrul pe care incerci sa-l explici, ori-care ar fi acesta, este asociat cu o anumita masura, cu o anumita cantitate numerica, vei fi mult mai capabil sa discriminezi intre ipoteze concurente. Ceea ce este vag si calitativ se preteaza la multe explicatii. Desigur, exista adevaruri de cautat chiar si in multimea de probleme calitative cu care suntem nevoiti sa ne confruntam, dar aceste adevaruri sunt mult mai greu de gasit.

• Daca exista un lant de argumente, trebuie sa functioneze toate zalele lantului (inclusiv premisa) si nu doar cea mai mare parte.

• Briciul lui Occam. Aceasta regula empirica utila ne impune, cand ne confruntam cu doua ipoteze care explica datele la fel de bine, sa o alegem pe cea mai simpla.

• Trebuie sa te intrebi mereu daca, cel putin in principiu, ipoteza poate fi falsificata. Propozitiile care nu pot fi testate, care nu pot fi falsificate nu valoreaza mult. Sa luam in considerare ideea grandioasa potrivit careia Universul nostru si tot ce contine acesta nu este decat o particula elementara – sa zicem un electron – dintr-un Cosmos mult mai mare. Dar daca nu putem sa obtinem niciodata informatii din exteriorul Universului nostru, nu este atunci aceasta idee imposibil de falsificat? Trebuie sa poti verifica asertiunile. Trebuie sa le oferi scepticilor invederati posibilitatea de a-ti urmari propriul rationament, de a-ti reproduce experimentele si de a vedea daca obtin acelasi rezultat cu al tau.

Dupa cum am incercat sa subliniez mai sus, este esential sa ne putem baza pe experimente proiectate si controlate cu grija. Simpla contemplare nu ne invata multe. Dorinta de a ne multumi cu prima explicatie care ne vine in minte este extrem de ispititoare: este mult mai buna o singura explicatie decat niciuna. Dar ce se intampla daca putem inventa mai multe? Cum putem alege intre ele? Nu noi suntem cei care decid: lasam experimentul sa faca acest lucru. Francis Bacon a furnizat rationamentul clasic:

Argumentaţia singură nu este suficientă, întrucât

subtilitatea Naturii este de multe ori mai mare

decât subtilitatea argumentaţiei.

 

Un fragment extras din volumul Lumea si demonii ei - Stiinta ca lumina in intuneric, Carl Sagan.