Pentru a intelege cu adevarat deprinderile, trebuie sa intelegeti felul in care creierul va dicteaza sa actionati in general. Tindem sa credem ca majoritatea actiunilor noastre sunt conduse de o intentie constienta. De fapt, cele mai multe sunt impulsuri sau rutine comportamentale – nu sunt induse de un anume gand, fiind doar raspunsuri automate. Intr-un cuvant: obiceiuri. Acest fapt este in special adevarat atunci cand un om este in depresie. Si, din pacate, este putin probabil ca deprinderile care-i duc pe oameni in depresie sa-i si scoata de acolo.

Deprinderile sunt, prin definitie, greu de schimbat, iar unele sunt atat de adanc inradacinate, incat nici nu consideram ca pot fi schimbate. Din fericire, primul pas in a realiza schimbarea este simpla constientizare, iar al doilea pas este sa credem ca schimbarea este posibila. Cum, de altfel, si este.

Exista o logica neurostiintifica limpede a modului cum sunt create si mentinute deprinderile, precum si a modului cum pot fi schimbate. In timp ce actiunile intentionale sunt mediate de cortexul prefrontal, deprinderile sunt controlate de striatum, un centru arhaic de procesare, situat adanc in creier. (Daca, de exemplu, comparam cortexul prefrontal cu un sistem modern de cloud-based computing, atunci striatumul este reprezentat de cartelele perforate introduse intr-un calculator vechi IBM.)

Asadar, daca deprinderile rele nu ne sunt utile, de ce le pastram? Fiindca striatumul, spre deosebire de cortexul prefrontal, nu este rational, cel putin nu in modul in care definim de obicei „rationalul”. El nu face nicio distinctie intre deprinderile bune si cele rele. Striatumul este perfect multumit sa transpuna in fapte obisnuinte rele una dupa alta, fara nicio preo-cupare pentru consecintele pe termen lung. Inainte sa va indis-puneti prea tare din cauza aceasta, trebuie sa stiti ca striatumul nici macar nu este constient. Nu va puteti acuza cu adevarat pentru ceva ce ati facut fiind somnambul, asa ca nu va puteti supara cu adevarat pe niste deprinderi la fel de inconstiente.

Deprinderile rele pot fi in general clasificate ca impulsuri sau rutine comportamentale. Impulsurile sunt actiuni dirijate de o dorinta de moment, ca aceea de a face click pe un link de Facebook. In schimb, rutinele nu sunt dirijate de dorinta, ci sunt actiuni pe care le facem doar fiindca le-am facut de atat de multe ori inainte.

Actiunile pe care le efectuati sunt rezultatul unei conversatii intre cortexul prefrontal, nucleus accumbens si striatumul dorsal. Cortexul prefrontal alege ce sa faca in functie de ce este bine pentru noi pe termen lung. Nucleul accumbens alege ce sa faca in functie de ce este placut pe moment, iar striatumul dorsal alege ce sa faca in functie de ce am facut mai inainte. La fel ca membrii Congresului, zonele acestea uneori se sustin reciproc, alteori sunt in conflict. Cortexul prefrontal este singura parte a circuitului caruia ii pasa de bunastarea ta pe termen lung, dar, din pacate, el este adesea infrant la vot. Ca sa intelegem de ce, vom examina mai in profunzime impulsurile si rutinele comportamentale.

FORMAREA RUTINELOR

Exista un vechi proverb hindus: „In primii treizeci de ani ai vietii iti formezi deprinderile. In ultimii treizeci de ani ai vietii, deprinderile te formeaza pe tine”. Vi se intampla vreodata sa mancati, chiar daca nu va este foame sau sa continuati sa va uitati la televizor, desi nu mai este nimic interesant de vazut? Obisnuintele cauzeaza adesea spirale descendente, fiindca le indeplinim chiar daca nu ne mai fac nicio placere. Pe deasupra, deseori nu ne dam seama cand le-am initiat. 

Obisnuintele se formeaza deoarece fiecare actiune activeaza un tipar specific in striatumul dorsal. De fiecare data cand urmezi aceeasi cale, ea devine tot mai bine definita in creier – cu alte cuvinte, neuronii din striatumul dorsal sunt mai mai bine conectati. In plus, de fiecare data cand activezi acel tipar al creierului, el devine mai usor de activat data viitoare. Astfel ca destul de curand e aproape imposibil sa mai creezi o noua cale – creierul nu vrea decat sa urmeze vechile trasee.

Lucrul important de inteles pentru un tipar in striatumul dorsal este ca, odata format, el ramane acolo, practic pentru totdeauna. De aceea nu uiti niciodata sa mergi cu bicicleta. Acesta este unul dintre motivele pentru care deprinderile rele sunt atat de greu de schimbat. De fapt, nu elimini vechile deprinderi – ele doar slabesc pe masura ce creezi altele noi, mai puternice. 

A intelege caile pe care le urmeaza creierul este un

pas-cheie in directia schimbarii. Din pacate, uneori

problema nu are a face cu proastele obiceiuri, ci in

a nu face nimic.

Dar exista si o veste buna. Circuitele creierul nu sunt batute in cuie. Schimbarile din viata produc schimbari in creier – puteti modifica deliberat activitatea, chimia si configuratia acelor zone si circuite din creier care duc la depresie. La fel ca atunci cand faceti un upgrade calculatorului si puteti schimba nu doar software-ul, ci si hardware-ul. Schimbarile nu sunt intotdeauna mari, dar ele se acumuleaza, fiecare mica schimbare impingand creierul catre o spirala ascendenta.

Intelegerea este un instrument puternic in sine, fiindca a sti ce se petrece creeaza un sentiment mai intens ca detinem controlul asupra situatiei. Intelegerea constituie, de asemenea, un pas spre acceptare, iar pana nu acceptati lucrurile asa cum sunt ele acum, schimbarea este dificila, daca nu imposibila.

Din fericire, neurostiinta ofera mai mult decat doar intelegere. Cateva sugestii pentru a schimba activitatea si chimia creierului in scopul crearii unei spirale comportamentale ascendente:

• exercitiile fizice
• stabilirea intentiilor si obiectivelor
• ameliorarea somnului (controlul anxietatilor si al stresului)
• formarea unor obiceiuri sanatoase
• folosirea propriului corp (abilitatea de auto-constientizare a corpului)
• practica recunostintei
• increderea in alti oameni
• obtinerea ajutorului de specialitate  

Un fragment extras din Spirala ascendenta - Cum folosim neurostiinta pentru a schimba cursul depresiei, Alex Korb, colectia Psihopractica.