Blogul Editurii Herald

Cand ne gandim la furie, majoritatea dintre noi o vedem ca pe o emotie strict negativa, care trebuie eliminata in totalitate. In realitate, furia exista in noi, pentru ca in decursul evolutiei noastre ne-a ajutat sa ne protejam, la fel ca si frica. Exact asa cum frica ne ajuta sa nu facem lucruri nebunesti care ne pot pune viata in pericol, la fel si furia ne alerteaza la momentele in care nevoile nu ne sunt indeplinite si care ne pot duce, mai incet, dar sigur, in aceeasi directie. Stim, desigur, ca multe boli pot fi induse psihosomatic, fie ca au drept cauza frica, tristetea sau furia.  O alta functie importanta a furiei este cea de motivator. Ea ne poate da energia si curajul sa facem o schimbare, sa infruntam o situatie sau o persoana care ne provoaca si, in final, sa neprotejam. Si sa nu uitam de rolul furiei in anumite sporturi, cum ar fi cele de contact, de exemplu.

De multe ori parasesc fara sa vreau realitatea imediata, fascinat de anumite situatii care imi captiveaza total atentia. Ma atrag lucrurile care par naturale, firesti, usoare, fara urma de efort, elegante, la locul lor. Le observi pierdut, si simti cum lumea functioneaza ca unsa, cum totul este posibil. Ce sentiment de usurare. De exemplu, o dupa amiaza insorita in parc, un loc unde pensionarii se aduna sa joace sah. Privesc fara sa inteleg miscarile precise cu care muta in liniste obiecte din lemn cu forme ciudate, colorate diferit, dovada clara ca apartin unor lumi adverse aflate in aparent conflict. Cateodata o piesa dispare de pe tabla de piatra vopsita in patrate albe si negre si obosita de vreme si de ploi. Pare foarte simplu ce fac ei. Departe de a fi simplu. La sfarsit cineva castiga.

Au trecut 11 editii si iata ca am ajuns si in acest an la finalul campaniei Te asteptam in librarie! realizand bilantul acestui frumos si impresionant proiect national si totodata un demers cultural, bineinteles, cu emotie, bucurie si nostalgie.

Dupa 3 luni, de la 1 august pana la 1 noiembrie, perioada in care a invitat cititorii in librarii si a oferit importante resurse pentru invatare si evolutie spirituala continua, cea de-a XI-a editie a campaniei  Te asteptam in librarie! se incheie cu rezultate incurajatoare, care ne ofera premizele si motivatia de a merge mai departe cu acest proiect.

Numele meu este Helene Lindmark si vin din Sapmi, din Suedia de Nord. Pasesc in traditia samanica a strabunilor mei si a mostenirii mele. Vin alaturi de voi pentru a va prezenta si face sa simtiti ce inseamna aceasta mostenire a stramosilor mei din Laponia, nordul Suediei, Sapmi, Rusia si Finlanda. Lucrez cu o traditie nordica straveche, despre care cred ca aproape ca a fost uitata, sau, mai corect, care a fost ascunsa in tacere.

Am crescut in Liikavaara, un sat la sud de Gallivare, in partea de nord a Sapmi. Aici mi-a inceput calatoria, o calatorie dincolo de cuvinte, cu multe viziuni, senzatii si mesaje. Copil fiind, am avut o lume interioara bogata, pe care am impartasit-o cu natura, am crescut inconjurata de batrani si batrane, de multe zicale si vorbe de intelepciune de la cei varstnici.

Originea sariului (din limba sanscrita, „sati” – fasie de material, panglica, banda) se pierde in noaptea vremurilor, acesta fiind oglindit in cele mai vechi opere de arta  ale Indiei – sculptura, pictura, muzica si dans. Sariul este singura piesa de vestimentatie din lume care nu se coase. Vesmantul, reprezentand o simpla bucata de material, cu dimensiuni variind intre 4-8 sau chiar 12 metri lungime, a ajuns sa fie recunoscut in India, si nu numai, ca simbol al feminitatii, virtutii, frumusetii, al armoniei si veneratiei divine.