Blogul Editurii Herald

Opera lui Tolstoi a fost supusa, inca din timpul vietii scriitorului, unui exercitiu critic mergand de la a i se reprosa ingustimea si slabiciunea gandirii reflexive pana la o veneratie neconditionata, ambele viziuni, reductive, fiind lipsite de obiectivitatea necesara actului critic. Intr-o lucrare publicata in 1944, Filosofia lui Tolstoi, Vasile Harea sustine ca „negarea aptitudinilor lui Tolstoi pentru gandirea abstracta nu e convingatoare. Sunt scriitori cu o atitudine critica fata de Tolstoi, scriitori care totusi ii recunosc o puternica inteligenta in domeniul gandirii abstracte”.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu... când raman mai mult de trei săptamani intr-un tinut indepartat, descopar ca oamenii acelui loc imi sunt rude. Ii simt rude. Astfel, peregrinarea, care la origine inseamna „strainie”, devine sfarsitul instrainarii.

Iar locurile noi pot deveni patrii alternative. Patria e o stare mentala, o trezvie. Orice loc in care meditez este un acasa.

Curajul nu era considerat ca virtute decat in cazul cand era intrebuintat pentru apararea dreptatii. In Analectele sale, Confucius defineste curajul, aratand ceea ce este contrariul acestei virtuti dupa cum are adesea obiceiul.

„A‑ti da seama de ceea ce este drept, spune el, si a nu infaptui aceasta, dovedeste lipsa de curaj”.

Nu trebuie sa o faci pe oratorul si n-ai nevoie de prea multa elocinta ca sa dovedesti ca crestinii trebuie sa se tolereze unii pe altii. O sa merg si mai departe si o sa spun ca trebuie sa-i privim pe toti oamenii ca pe fratii nostri. Mi se va spune: Adica cum? Fratele meu turcul? Fratele meu chinezul? Evreul? Japonezul? Da. Nu suntem noi toti copiii aceluiasi Tata, creaturile aceluiasi Dumnezeu? Mi se va spune iarasi: Dar acele popoare ne dispretuiesc, ne trateaza ca pe niste idolatri! Asa e, le voi raspunde, numai ca nu fac bine ce fac.

"Dragostea este universala, si cu toate acestea nu ne putem abtine, dorind sa o tinem numai pentru noi. Nu vrem sa ne fie explicata. Cu siguranta, nu dorim sa fie supusa unei analize anatomice si biologice. Ea pare, in acelasi timp, prea imensa si prea intima, prea profunda si prea pasagera pentru ca stiinta sa-si poata pune dispozitivele si pipetele in ea. Linistiti-va! Creierul vostru indragostit ramane o mlastina sacra si sufocanta. Avem inca nevoie de poetii si de compozitorii nostri – de cei buni, macar. Stiinta nu a rezolvat problema dragostei. Stim foarte putin despre cum ar putea fi substraturile biochimice si neuronale ale dragostei."

Natalie Angier