Mi-a placut mereu sa invat, dar mi-a displacut puternic la scoala. Cred ca undeva aici a stat pentru mine diferenta dintre educatie si invatamant – un aspect este despre explorare, curiozitate, descoperire si cunoastere, celalalt despre constrangeri, dogme, memorare si repetare a unor lucruri invatate pe de rost. Imi amintesc din scoala mai mult de umanitatea profesorilor decat de materiile predate, de discutiile despre lume, viata si relatii, decat despre notele la teste, de atentia lor la problemele noastre mai mult decat despre respectarea in litera de lege a unei programe prefabricate.

Intr-o lume in continua schimbare, adultii au responsabilitatea de a se uita la nevoile de dezvoltare ale copiilor si de a cauta sa le insufle cu iubire, rabdare si timp, curiozitatea pentru cine sunt, cine sunt ceilalti si cum este lumea lor interioara si cea in care traiesc si cum anume sa se foloseasca de tot ceea ce descopera pe parcurs. Nu s-a nascut nici unul din noi invatat si tocmai din acest motiv educatia este una dintre fortele care ne unesc si ne zidesc cel mai profund si una dintre cele mai vii resurse pe care le avem in relatie unii cu ceilalti si cu tot neintelesul din jurul nostru.

Pentru mine, iubirea pentru carti a fost cel mai puternic instrument cu care am ramas din anii de scoala si ma bucur nespus cand o editura se ocupa indeaproape sa traduca, sa editeze si sa publice carti menite sa ne puna pe ganduri, sa ne faca sa ne uitam cu atentie la noi, sa aduca in discutie paradigme si perspective diferite cu privire la tot ceea ce tine de educatie si de intelegerea umana; carti care sa ne ajute sa jonglam cu ideea ca se poate si altfel, care ne deschid mintea si uneori inima, carti care ne schimba modul de a ne raporta la lucruri sau modul in care alegem sa ne comportam in diferite situatii. Fiecare dintre cele trei carti pe baza carora vom vorbi pe 27 august ( „Despre Educatie. Arta invatarii si valoarea vietii”, de Jiddu Krishnamurti; „Disciplina cu dragoste si limite”, de Jerry Wyckoff, phd si Barbara C. Unell si „Mindfulness pentru profesori”, de Patricia Jennings) aduce o diversitate de perspective (valori, libertate, disciplina, stiinta, religie, parenting, asumare, etc.) cu un numitor comun si anume, educatia ca spatiu de joaca, bucurie, descoperire, sanatate, resurse, indoieli si intrebari, libertate si consecinte, co-creare si reciprocitate.