Dat constitutiv si evident al existentei umane, corpul nu a fost subiect de meditatie pentru filosofi in aceeasi masura in care au fost sufletul si pasiunile sale. De aceea de multe ori corpul a fost tratat ca un corp/cusca (Platon), un corp/masina (La Mettrie), un corp/materie (Descartes); in ultima vreme corpul a devenit un obiect al stiintelor omului si societatii, privirea deplasandu-se de la obiectivitatea corpului biologic la subiectivitatea corpului erotic, de la esentialismul ontologic la evolutia culturala si sociala a tehnicilor corpului. Fiecare dintre noi se naste, traieste, moare, se inscrie in lume si este recunoscut de celalalt in si prin corpul sau; corpul este vectorul dorintelor noastre si al bucuriilor noastre, a tot ce determina sa ne inscriem in lume intr-o maniera particulara si unica.

Una dintre problemele majore in fata carora se afla filosofii care se preocupa de corp este statutul sau extrem de ambiguu, care nu poate fi redus nici la un simplu lucru, nici la cel al unei constiinte ganditoare; i s-a consacrat un adevarat cult, dar in acelasi timp este „sclavul” idealurilor noastre de frumusete; in fond, corpul nu pare acceptabil si demn de interes decat daca devine un „obiect de stapanit”. Dincolo de diverse limitari impuse de perceptia contemporana asupra corpului, el are un loc si un rol central atunci cand reflectam la specificitatea conditiei umane, la fragilitatea noastra, la limitele noastre, la bolile noastre. In secolul trecut fenomenologia a operat o adevarata revolutie privitoare la reflectia asupra corpului, iar aceasta a generat un interes crescand pentru studierea corpului, in discutie intervenind filosofi, sociologi, antropologi, psihanalisti, medici, biologi, teologi, esoteristi. Dintre abordarile esoterice, una dintre cele mai notabile incercari de a surprinde microcosmosul uman ii apartine scriitoarei Annick de Souzenelle: Simbolismul corpului uman, traducere din limba franceza de Margareta Gyurcsik, Bucuresti, Editura Herald, editia a II-a cu o postfata a autoarei la editia romaneasca, colectia „Arhetip”, 2019, 440 p.

Enigmaticul text Tabula Smaragdina, al lui Hermes Trismegistos, este pentru Annick de Souzenelle cheia de aur care ne poate apropia de misterul omului, ne invata sa vedem Omul in Lume si Lumea in Om. Un alt pas pentru intelegerea simbolurilor si miturilor privitoare la corpul uman este determinarea instrumentelor de lucru, anume traditia iudeo-crestina si mitologia greaca. Un exemplu graitor pentru stilul speculativ al autoarei: vederea, privirea desenului Tetragramei ii ofera posibilitatea intelegerii omului ca imagine a structurii divine. In litera Yod, se profileaza capul omului, Vav este coloana vertebrala, iar cei doi He sunt plamanii prelungiti in cele doua brate si in cele doua maini:

„Ontologic, Omul este imaginea divina, neatinsa de niciuna dintre vicisitudinile Istoriei umane.”

Alaturi de Tetragrama, lumina care il va calauzi pe om in ascensiunea spre Dumnezeu va fi data sub forma Arborelui, coloana genetica a intregii creatii; arborele apare sub forma Pomului Vietii si Pomului Cunoasterii Binelui si Raului. In campul de contemplatie al misticului evreu, de la Pomul Vietii se ajunge la Arborele Sefirotic, cele zece sefirot exprimand zece energii divine: Coroana, Intelepciunea, Inteligenta, Indurarea, Dreptatea, Frumusetea, Victoria, Splendoarea, Temelia, Imparatia. Traseul cunoasterii omului, in viziunea lui Annick de Souzenelle, merge de la Arborele Sefirotic la schema corporala, in incercarea de a depasi viziunea duala asupra Universului, a lumii, a omului, acesta din urma vazut ca suflet si trup, primul intrupand binele, iar al doilea, raul, ceea ce genereaza o uriasa confuzie. De aceea autoarea vorbeste despre lumea interioara si lumea exterioara ca despre doua concepte distincte, dar nu despartite. In egala masura avanseaza ideea conform careia constructia corpului uman se supune schemei ontologice a structurilor divine:

„Astazi sunt sigura ca Arborele este schema constructiei Lumii si ca, dupa modelul sau, corpul uman este schema constructiei devenirii noastre. Corpul este in acelasi timp instrumentul nostru, laboratorul nostru si lucrarea noastra intru atingerea staturii noastre adevarate, care este divina.”

Este suprapusa schema corporala peste desenul Arborelui Sefirotic pornind de la fiinta psihica, trecand prin nasterea fiintei spirituale, nasterea fiintei divine, intoarcerea la Unu, urmata de nasterea cea de pe urma; coloana vertebrala a corpului uman este reflectarea coloanei din mijlocul Arborelui Sefirotic, coloana vertebrala umana fiind locul in care se inscriu toate eliberarile omului, implinirile, blocajele, temerile, refuzurile, tensiunile sale.

Toate aceste preparative teoretice deschid calea unei atente analize a semnificatiilor profunde ale diferitelor parti anatomice ale omului, incepand cu piciorul, prilej pentru a sublinia, prin referinte biblice si mitologice, ca picioarele potentializeaza corpul uman in totalitatea sa. Genunchii sunt legati de simbolica astrologica a Capricornului, semn de pamant, amintind pozitia rugaciunii, asa cum mentioneaza Vechiul Testament, pentru ca

„oricine solicita ajutorul unei forte a cerului se ancoreaza in pamant prin genunchi”.

Triada inferioara Hod-Netzach-Yesod sau plexul urogenital, reprezinta energiile care deschid omul catre tainele vietii si labirintul experientelor, dincolo de placere, putere sau posesiune, asa cum au imaginat Freud, Adler si Marx. Este un bun prilej pentru esoteristul francez sa-si plimbe cititorul prin episoade biblice (Potopul, fuga evreilor din Egipt) sau prin labirinturile de la Cnossos sau Chartres. Patrulaterul Din-Chesed-Hod-Netzach este cel al cutiei toracice, al organelor interne, dintre care amintim: rinichii – simbolul fortei si al fragilitatii, ombilicul – „loc al teofaniilor noastre”, inima-organ, stomacul, ficatul – „locul din corp unde este inmagazinata lumina implinitului”, splina, inima-centru invizibil – locul care „stapaneste si genereaza totul”, plamanul. Istoria lui Iov, drama sa, dialogul misterios intre Dumnezeu si Satana, Iona si experienta sa in pantecele balenei, coborarea in Infern in miturile grecesti, infernul din Cartea tibetana a mortilor sunt semne ale suferintei deopotriva psihica si fizica. Odata cu accesul in triunghiul superior Keter-Chokhmah-Binah sunt evocate operatiile alchimice, faza alba a operei, faza rosie a operei, care culmineaza cu nimbul, lumina care inconjoara trupul.

O carte despre corp asa cum l-a vazut, asa cum l-a simţit autoarea, o carte despre care spune ca a crescut asemenea unui arbore din care a avut grija sa taie unele ramuri tocmai pentru a-l face sa rodeasca. Totdeauna simbolismul s-a bazat pe raportul de analogie si corespondenta intre elementul subtil si imaginea grafica. Astfel, corpul omenesc nu poate fi decat un simbol. Bazandu-se pe Traditia si simbolismul ebraice, Annick de Souzenelle propune sa citim impreuna corpul uman, sa decriptam formele anatomice restituindu-le nevazute si nebanuite deschideri. Lucrarea sa se bazeaza pe Arborele Sefirotic caci daca omul este imaginea lui Dumnezeu, imaginea corpului sau este reflectarea terestra a acestui arbore despre care vorbeste traditia iudaica. Diagrama propusa de Annick de Souzenelle se poate citi pe verticala si pe orizontala. Diviziunea orizontala in trei parti reflecta distinctiile intre cele trei regnuri principale: Cer, Pamant, Om. Aceasta se intelege in masura in care macrocosmosul si microcosmosul se situeaza in analogie. Cele trei parti, a Avea, a Fi, a Deveni reprezinta simbolul evolutiei fizice si metafizice a omului. Autoarea descrie corpul urmand cele trei distinctii, de la a Avea la a Deveni, de la picioare la cap, dupa traditia ebraica, de la Imparatie (Malkuth) la Coroana (Kether); sunt urmarite etapa cu etapa natura si functia subtila pe care o exprima fiecare organ prin marile mituri ale omenirii, multe dintre ele partial golite de sens metafizic in ochii contemporanilor, parand istorii absurde. Meritul autoarei este acela de a fi studiat corpul omenesc cu finete si profunzime dincolo de scheme conventionale, vorbind cu curaj despre eliberarea de energii si despre dureri initiatice, despre un limbaj al corpului inca neinteles de medicina, constructia cartii raspunzand necesitatii realizarii spirituale a omului.