Exista o veche sarada matematica despre un calugar care pleaca intr-o dimineata de la manastire, la rasaritul soarelui, ca sa urce pana la un templu aflat in varful unui munte inalt. Nu exista decat o singura carare, ingusta si serpuitoare, si uneori el urca incet, caci unele portiuni sunt destul de abrupte, dar ajunge la templu cu putin inainte de asfintit. A doua zi dimineata, el coboara, pornind tot la rasarit, si ajunge la manastire tot la asfintit. Intrebarea este: exista un punct pe traseu unde el sa treaca la exact aceeasi ora, atat la urcare, cat si la coborare? Nu se pune problema sa identifici locul, ci doar sa spui daca el exista sau nu.

Nu este una dintre acele ghicitori care depind de un truc, de o informatie camuflata sau de interpretarea diferita a unui cuvant. Nu exista niciun altar pe traseu unde calugarul sa se opreasca la amiaza ca sa se roage, nu trebuie sa stii nimic despre viteza cu care urca sau coboara si nu lipseste niciun detaliu pe care trebuie sa-l ghicesti ca sa rezolvi problema. Nici nu este precum ghicitoarea care-ti spune ca un macelar are inaltimea de sase picioare, dupa care te intreaba cat cantareste, iar raspunsul este „carne“.

Nu, in ghicitoarea aceasta lucrurile sunt limpezi si ai sanse sa intelegi din prima tot ce trebuie sa stii ca sa gasești raspunsul. Ganditi-va putin, fiindca succesul la rezolvarea acestei ghicitori, la fel ca in cazul atator intrebari la care oamenii de stiinta au incercat sa raspunda de-a lungul vremii, poate sa depinda de capacitatea dumneavoastra de a manifesta rabdare si perseverenta. Dar si mai la obiect, dupa cum stiu toti oamenii de stiinta adevarati, raspunsul va depinde de capacitatea de a pune intrebarea in modul corect, de a face un pas inapoi si a examina problema dintr-un unghi putin diferit. Odata ce ai facut lucrul acesta, raspunsul devine simplu. A gasi unghiul corespunzator poate fi dificil.

De aceea pentru a crea fizica lui Newton, tabelul periodic al lui Mendeleev sau relativitatea lui Einstein a fost nevoie de oameni cu un intelect si o originalitate impozante – desi in prezent, daca sunt explicate intr-un mod adecvat, ele pot fi intelese de orice student la Fizica sau Chimie. Astfel incat problemele care au framantat mintea unei generatii devin cunoastere comuna pentru generatiile urmatoare, permitandu-le oamenilor de stiinta sa escaladeze inaltimi si mai mari.

Pentru a ajunge la solutia problemei cu calugarul, in loc sa rederulezi in minte imaginea calugarului care urca muntele intr- o zi si coboara in ziua urmatoare, sa facem un experiment mental si sa vizualizam problema in mod diferit. Sa ne imaginam ca sunt doi calugari – unul care urca si altul care coboara –, ambii plecand la rasarit in aceeasi zi. Evident, ei se vor intalni pe drum. Punctul de intalnire este cel prin care calugarul va trece la aceeasi ora in ambele zile. Astfel incat raspunsul la ghicitoare este „Da“.

Existenta unui punct prin care calugarul trece la aceeasi ora la urcare si la coborare poate sa para o coincidenta putin probabila. Dar, daca iti eliberezi mintea incat sa accepte imaginea a doi calugari, unul care urca si unul care coboara in aceeasi zi, vei vedea ca nu este o coincidenta, ci o inevitabilitate.

Intr-un fel, progresul cunoasterii umane a fost posibil datorita unei succesiuni de asemenea fantezii, fiecare creata de cineva capabil sa priveasca lumea putin diferit. Galilei imaginandu-si obiectele cazand intr-o lume teoretica in care nu exista rezistenta aerului. Dalton imaginandu-si cum ar reactiona elementele ca sa formeze compusi, daca ar fi alcatuite din atomi invizibili. Heisenberg imaginandu-si ca taramul atomului este guvernat de legi bizare, care nu seamana deloc cu cele pe care le cunoastem din experienta noastra cotidiana. Pe un capat al spectrului gandirii fantastice scrie „bazaconii“, iar pe celalalt, „vizionar“.

Daca intelegerea noastra despre cosmos a progresat pana la

nivelul actual, asta s-a intamplat multumita stradaniilor

depuse de un lung sir de ganditori ale caror idei s-au format in

diverse puncte dintre cele doua extreme.

Daca mi-am atins scopul, paginile precedente au transmis o apreciere a radacinilor gandirii umane despre lumea fizica, genul de probleme de care se ocupa cei care o studiaza, natura teoriilor si a cercetarii si modurile in care cultura si sistemele de credinte afecteaza dorinta de cunoastere. Este un lucru important pentru intelegerea multor aspecte sociale, profesionale si morale ale epocii noastre. Dar o mare parte a cartii de fata a fost consacrata si felului in care gandesc oamenii de stiinta si alti inovatori.

Cu 2 500 de ani in urma, Socrate a comparat o persoana care trece prin viata fara sa gandeasca critic si sistematic cu un mestesugar – un olar, de pilda – care isi practica meseria fara sa urmeze niste proceduri adecvate. Confectionarea de obiecte ceramice poate parea simpla, dar nu este. Pe vremea lui Socrate, ea presupunea sa procuri argila dintr-o groapa aflata la sud de Atena, s-o asezi pe o roata speciala, pe care s-o rotesti cu viteza potrivita diametrului obiectului pe care vrei sa-l fauresti, dupa care sa freci, sa zgarii, sa periezi, sa usuci si sa arzi obiectul de doua ori intr-un cuptor, de fiecare data la temperatura si umiditatea potrivite. Nerespectarea oricareia dintre aceste proceduri va avea ca rezultat o ceramica deformata, cu crapaturi, decolorata sau pur si simplu urata. Gandirea viguroasa, a insistat Socrate, este tot un mestesug, unul care merita facut bine. In fond, cu totii cunoastem oameni care, neaplicand rationamentele cum trebuie, si-au facut viata amara.

Putini dintre noi studiem atomii sau natura spatiului si a timpului, dar cu totii cream teorii despre lumea in care traim, teorii pe care apoi le folosim ca sa ne ghideze la munca si in timpul liber, ca sa decidem cum sa investim, ce este sanatos sa mancam, si chiar ce anume ne face fericiti. Si, la fel ca oamenii de stiinta, in viata toti trebuie sa inovam. Aceasta poate sa insemne a te gandi ce sa pregatesti pentru cina atunci cand ai putin timp sau energie, sau sa improvizezi o prezentare cand nu-ti gasesti notitele, iar calculatoarele nu functioneaza – sau lucruri decisive in viata, precum a sti cand sa te debarasezi de povara mentala a trecutului si cand sa perpetuezi traditiile care te sustin.

Viata insasi, si viata moderna in mod special, ne ofera provocari intelectuale analoage celor cu care se confrunta oamenii de stiinta, chiar daca noi nu ne consideram astfel. Prin urmare, dintre toate lectiile pe care le putem spicui din aceasta aventura, poate cele mai importante sunt cele care au expus caracterul oamenilor de stiinta, gandirea lor flexibila si neconventionala, rabdarea si perseverenta, lipsa de conformism fata de credintele altora, valoarea schimbarii de perspectiva si convingerea ca exista raspunsuri și ca noi le putem gasi.