Verile tipice ale vietii mele de adult le petrec in zapada si pe zloata, spargand roci pe faleze aflate mult dincolo de Cercul Polar. Cea mai mare parte a timpului inghet de frig, fac basici in palme si nu gasesc absolut nimic. Dar, daca am putin noroc, descopar oasele unor pesti de demult. Majoritatea oamenilor nu ar considera asta o comoara, dar pentru mine ele sunt mai pretioase decat aurul.

Oasele pestilor antici pot deschide o cale catre cunoasterea a ceea ce suntem si cum am ajuns astfel. Invatam despre corpul nostru din lucruri aparent bizare, de la fosilele viermilor si pestilor recuperate din roci din intreaga lume, pana la ADN-ul identificat in practic toate animalele care traiesc in prezent pe Pamant. Aceasta nu explica insa convingerea mea conform careia ramasitele scheletice din trecut – chiar ramasitele pestilor – ofera indicii despre structura fundamentala a corpului nostru.

Cum putem vizualiza evenimente care s-au petrecut acum milioane si, in multe cazuri, miliarde de ani? Din pacate, nu au existat martori oculari; niciunul dintre noi nu eram in preajma. De fapt, nicio fiinta cu grai, cu gura sau macar cap nu a fost in preajma in cea mai mare parte din acele timpuri. Mai rau chiar, animalele care au existat pe atunci sunt moarte si ingropate de foarte mult timp, iar corpurile lor s-au pastrat doar in cazuri rare. Daca tinem seama ca peste nouazeci si noua la suta din toate speciile care au trait vreodata sunt acum disparute, ca numai un procent foarte mic s-a pastrat sub forma de fosile si ca doar un procent si mai mic ajunge sa fie descoperit, atunci orice incercare de a ne cunoaste trecutul pare de la bun inceput sortita esecului.

Dezgropand fosile, ne vedem pe noi insine

Am vazut prima oara unul dintre pestii nostri interiori intr-o dupa amiaza inzapezita de iulie, in timp ce studiam roci vechi de 375 de milioane de ani pe Insula Ellesmere, la circa 80 de grade latitudine nordica. Colegii mei si cu mine ne deplasaseram in aceasta parte dezolanta a lumii pentru a incerca sa descoperim una din etapele cheie in tranzitia de la pesti la animalele de uscat. Din roci se itea botul unui peste. Si nu orice fel de peste: un peste cu capul plat. Imediat ce am vazut capul plat, am stiut ca suntem pe drumul cel bun. Daca in interiorul stancii aveam sa gasim si alte parti din scheletul acesta, ele ne puteau dezvalui etapele timpurii din istoria craniului, a gatului si chiar a membrelor noastre.

Ce mi-a indicat un cap plat despre tranzitia de la mare la uscat? Si, mai relevant pentru siguranta si confortul meu personal, de ce eram in Arctica si nu in Hawaii? Raspunsul la aceste intrebari se afla in povestea despre cum gasim fosilele si cum le folosim pentru a ne descifra propriul trecut. Fosilele reprezinta una din sursele principale de dovezi pe care le folosim pentru a ne intelege pe noi insine. (Genele si embrionii reprezinta alte surse, pe care le voi discuta mai tarziu.) Majoritatea oamenilor nu stiu ca descoperirea fosilelor poate fi facuta adesea cu o surprinzatoare precizie si predictibilitate. Muncim acasa pentru a ne maximiza sansele pe teren. Apoi ne lasam in voia norocului.

Relatia paradoxala dintre planificare si sansa este cel mai bine descrisa de faimoasa remarca a lui Dwight D. Eisenhower despre razboi: „Am constatat ca in pregatirea pentru o batalie planificarea este esentiala, dar planurile sunt inutile”. Aceasta surprinde esenta paleontologiei de teren. Facem tot felul de planuri care sa ne duca la cele mai promitatoare situri cu fosile. Odata ajunsi acolo, toate planurile pot fi aruncate pe fereastra. Realitatea de pe teren poate modifica planurile noastre cele mai bine intocmite.

Totusi, putem proiecta expeditii care sa raspunda anumitor intrebari stiintifice. Folosind cateva idei simple, despre care voi vorbi in continuare, putem prezice unde s-ar putea gasi fosile importante. Fireste, succesul nu este de suta la suta, dar norocul ne surade suficient de des incat lucrurile sa fie interesante. Eu am facut cariera ocupandu-ma doar cu atat: gasirea mamiferelor preistorice pentru a raspunde la intrebari despre originea mamiferelor, a broastelor preistorice pentru a raspunde la intrebari despre originea broastelor si a unora dintre primele animale cu membre pentru a oferi raspunsuri la intrebari legate de originea animalelor de uscat.