Faptele lui Ioan [Fragment din Faptele apocrife ale apostolilor]

 

„Cand carmaciul care traverseaza oceanul acosteaza cu corabia si calatorii intr-un port linistit, la adapost de furtuni, el se simte in siguranta. Agricultorul care a pus semintele in pamant si le-a ingrijit cu multa truda, se poate bucura de odihna dupa munca lui numai atunci cand a adapostit in hambare recolta abundenta.

Acela care a promis sa ia parte la intrecere trebuie sa se bucure numai dupa ce a dobandit pretul victoriei. Cel al carui nume se afla pe lista concurentilor trebuie sa triumfe numai dupa ce a primit cununa. La fel este cu toate intrecerile si artele, cand ele nu dezamagesc in final, ci sunt duse la bun sfarsit dupa cum s-a planuit.

 

 


Tot astfel este, cred eu, si cu credinta pe care o practicam fiecare dintre noi, si despre care se poate spune ca a fost cea adevarata numai daca a ramas neschimbata pana la sfarsitul vietii. Caci sunt multe obstacole care pricinuiesc neliniste judecatii omenesti: griji, copii, parinti, glorie, saracie, lingusire, tinerete, frumusete, laudarosenie, sete de averi, manie, frivolitate, invidie, patima, nepasare, imoralitate, iubire, sclavi, bani, prefacatorie si toate celelalte piedici asemanatoare care exista in viata; pentru carmaciul care-si urmeaza cursul intr-o calatorie linistita, vanturile potrivnice, o furtuna naprasnica si un talaz puternic, cand cerul este senin; pentru agricultor, vremea nepotrivita, malura si viermii taratori ce ies din pamant; pentru atleti, «aproape», iar pentru artisti, obstacolele ivite din ei insisi.


Inainte de orice credinciosul trebuie sa cugete asupra sfarsitului si sa cerceteze cu grija cum va veni acesta: viguros, sobru si fara impedimente, sau in confuzie, aduland lumea aceasta si incatusat de patimi. Astfel, cineva poate sa proslaveasca numai frumusetea trupului, cand acesta este cu totul dezgolit; si pe marele general, cand intreaga campanie s-a terminat in chip fericit, dupa cum a promis; si pe excelentul medic, cand i-au izbutit toate tratamentele; sau un suflet plin de credinta si demn de Dumnezeu, daca duce la bun sfarsit ce a promis, iar nu unul care, dupa un inceput bun, decade treptat in toate greselile vietii si devine slab; si nici pe cel paralizat care, dupa ce s-a indeletnicit, constrans fiind, cu lucruri inalte, a fost tarat in jos catre cele trecatoare; nici pe cel care a iubit vremelnicul mai mult decat vesnicul; nici pe cel care a dat durabilul ˂in schimbul efemerului˃; nici pe cel care a cinstit ceea ce nu merita cinstit ˂si a indragit lucruri˃ dezonorante; si nici pe cel care a acceptat daruri de la Satan si l-a primit pe sarpe in casa lui; nici pe cel care a fost ponegrit de dragul lui Dumnezeu si dupa aceea s-a rusinat; nici pe cel care a spus ˂da˃ din gura, dar nu a aratat-o prin fapta; ci pe acela care a refuzat sa se lase mistuit in desfrau murdar, sa cedeze frivolitatii, sa fie acaparat de setea de bani si sa fie tradat de puterea corpului si de manie."

(Ioan, Sfarsitul si invierea Drusianei) 

 

 

Ioan si potarnichea

 

Intr-o zi, pe cand Ioan era asezat, o potarniche a venit in zbor si a pasit pe nisip in fata lui. Ioan a privit-o cu uimire. Un preot, unul dintre ascultatori, a venit la Ioan si, vazand potarnichea alergand in fata lui, isi zise in sinea lui cu artag: „Un om atat de mare si de batran se bucura de o potarniche ce alearga pe nisip!” Dar Ioan ii intelese gandurile si ii spuse:

 

 

„Ar fi mai bine daca si tu, fiul meu, ai privi

potarnichea ce alearga pe nisip si nu te-ai pangari

cu fapte necurate si de ocara. De aceea te-a adus

aici cel care asteapta cainta si convertirea tuturor.

Fiindca eu nu am nevoie de o potarniche ce alearga

pe nisip. Potarnichea este sufletul tau”.

 


Cand batranul auzi aceasta si-si dadu seama ca gandurile sale nu erau ascunse, si ca apostolul lui Hristos spusese tot ce-i umplea inima, cazu la pamant si zise: „Acum stiu ca Dumnezeu salasluieste in tine, binecuvantatule Ioan. Si bine-cuvantat cel care nu l-a ispitit pe Dumnezeu in tine! Cel care te ispiteste pe tine, il ispiteste pe cel care nu poate fi ispitit”. Si i-a cerut sa se roage pentru el. Si (apostolul) l-a instruit, i-a incredintat poruncile, dupa care i-a dat drumul, aducand laude lui Dumnezeu cel Atotputernic.

 

Un fragment din Faptele apocrife ale apostolilor Petru, Pavel, Ioan, Andrei si Tomacolectia Manuscris, 2021.

 

Comentarii

Carte
Cartea lui Ioan Botezatorul - Viata si invataturile gnostice Cine a fost cu adevarat Ioan Botezatorul? A fost cel mai mare dintre sfinti, pescarul de suflete si cel care l-a botezat pe insusi Iisus, fiul lui Dumnezeu – dar daca am putea afla ceva mai mult...
Adauga in cos Detalii produs
Colectie
MANUSCRIS
Detalii colectie

Articole similare