Toate marile traditii spirituale au un text fondator, un ansamblu de formule simbolice si rituale prin care fiecare traditie este recunoscuta si particularizata. Pentru Vechiul Egipt, acest text fondator il reprezinta Textele Piramidelor, cel mai vechi corpus esoteric egiptean, gravat pentru prima oara in interiorul piramidei regelui Ounas, ultimul suveran al celei de-a V-a dinastii, acum mai bine de 2300 de ani i.H. Originea acestui text fondator este mult mai veche si coboara pana la inceputurile civilizatiei egiptene. A citi Textele Piramidelor inseamna a parcurge drumurile unui continent in mare parte neexplorat, care ofera inca surprinzatoare peisaje simbolice, afirma cunoscutul egiptolog Christian Jacq. Scrise cu hieroglife, aceste Texte, cele mai vechi din Egipt, nu erau compuse intr-o limba umana, caci acolo erau medou neter, „cuvintele lui Dumnezeu”.

Cei care le scriau aveau convingerea ca hieroglifele sunt fiinte vii, ca dupa stingerea culturii faraonice ele vor continua sa transmita mesajul lor dincolo de timp si de spatiu. „Patrunzand intr-o piramida a textelor, se intra efectiv in inima unei carti al carei fiecare cuvant a fost conceput ca o putere creatoare”, afirma Christian Jacq. Scrierile sacre (Textele Piramidelor, Textele sarcofagelor, Cartea Mortilor) sunt considerate fundamentul esoterismului egiptean aparut la Heliopolis, esoterismul care a fascinat lumea veche (Iamblichos, Herodot, Plutarh, Diodor din Sicilia, Platon), dar a continuat sa o faca in timpurile moderne, ecourile prelungindu-se si in zilele noastre.

Unul dintre cercetatorii atrasi de cultura Vechiului Egipt a fost Alexandre Moret (1868-1938), profesor de egiptologie la College de France, director al Departamentului de Studiu al Religiilor Egiptului la Ecole Pratique des Hautes Etudes. Carturarul francez este autor al mai multor carti, dintre care amintim: Aux temps des Pharaons, 1908; Rois et dieux d’Egypte, 1911; Le Nil et la Civilisation egyptienne, 1926; Mysteres Egyptiens, 1927; Histoire de l’Orient, 1929-1936. Cartea Mysteres Egyptiens a fost tradusa si in limba romana, recent fiind reeditata: Misteriile egiptene. Zei, regi, simboluri si ritualuri, traducerea textelor si ingrijirea editiei: Mariana Buruiana, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Bibliotheca Orientalis”, 2019, 256 p.

In cazul Egiptului faraonic cand se discuta despre mistere trebuie facuta distinctia intre mistere, care implica o initiere si sensul secretului, si misteriile, adica celebrarea rituala organizata de initiati; in adevar, poate parea o diferenta usor artificiala caci misteriile au scopul de a orienta fiintele catre misterul primordial unde lumina este omniprezenta si impregneaza universul de prezenta divina. Ritualizarea misterului inseamna ca viata este creatie permanenta si ca fiinta care a dobandit cunoastere este capabila sa se integreze in acest flux care depaseste conditia umana. Denumirea de „misterii” a fost raspandita de greci si pot fi descrise ca fiind

„rituri in care se impleteau cuvinte si gesturi, lucruri spuse si mimate,

actiunea lor completandu-se reciproc. [...] Astfel Misteriile sunt acte

simbolice, cu un sens mai profund, iar actiunea lor e mai eficace decat

rugaciunile recitate sau dogmele formulate. [...] Altfel spus, anumite actiuni

puse in scena, anumite alegorii sau imagini simbolice vor actiona, in

virtutea unei magii simpatetice, mai eficient decat orice rugaciune, vor fi

mai utile cunoasterii decat orice dogma”,

afirma Alexandre Moret.

Dupa marturiile lui Herodot si Plutarh, cele mai importante misterii egiptene se refereau la Osiris, cel mai celebru zeu egiptean, o fiinta perpetuu regenerata. Legenda lui Osiris contine etapele unui ritual initiatic; asasinat de fratele sau, Seth, trupul lui Osiris este taiat in bucati si aruncat in Nil; parti ale trupului sau sunt regasite, trupul fiind reconstituit. Are loc o procesiune care se incheie cu invierea lui Osiris, cu reintoarcerea sa triumfala in palatul regal. Imprastierea si refacerea trupului lui Osiris sunt aspectele esentiale ale esoterismului osirian.

„Pe scurt, principiul fundamental al Misteriilor osiriene: a face din moarte

leaganul unei noi vieti reprezinta una dintre conceptiile cele mai vechi ale

religiei egiptene. [...]Aceasta idee ca moartea insasi este locul din care

tasneste, pentru initiat, izvorul unei noi vieti, a fost comuna pentru o mare

parte din umanitate”

, scrie Alexandre Moret, amintind ca initierile trec printr-o moarte simbolica urmata de renastere. Textele Piramidelor dau seama despre mitul lui Isis si al lui Osiris, legendarul rege care a instaurat dreptatea si i-a invatat pe egipteni agricultura. „Osiris! Tu erai plecat, dar ai revenit; dormeai, dar te-ai trezit; ai murit, dar traiesti din nou”, este una dintre invocatiile adresate lui. Destinul cuplului regal, Isis si Osiris, este sursa civilizatiei faraonice, adeptii enigmaticei religii egiptene, care nu cunoaste cuvantul credinta, parcurgand diverse grade de initiere, celor de la cel mai inalt grad fiindu-le rezervata o invatatura profunda si putinta de a vedea Lumina care nu se arata decat celor care si-au desavarsit initierea.