Desi ne gandim la rebeliune ca la ceva de natura razboinica, ea este, de fapt, despre a te face vulnerabil intr-o lume puternic blindata. Actul de rebeliune este despre a arata si a te arata in acele locuri care au fost tinute ascunse pentru prea mult timp. Pentru ca rebelul alege sa vorbeasca cu vocea proprie si sa actioneze impotriva traditiei, isi risca viata si siguranta oferita de falsa apartenenta pentru o sansa de a fi cu adevarat viu. Facand asta, ii instiga la vitalitate si pe ceilalti.

Exista un moment central in toate calatoriile Eroinei, cand aceasta ramane singura. Este condusa de catre profunzimea convingerilor ei sa ia atitudine, sa numeasca ce este neadresat, sa cheme afara din ascunzatoare raul ascuns in comunitatea ei. Eroina ajunge sa isi asume pozitia ferma nu fara indoieli, ci in ciuda lor. Si uneori plateste un pret serios pentru asta, cum ar fi sa ajunga tinta criticilor, sau, si mai rau, respingerea din partea grupului care este in dezacord cu adevarul ei.

Disponibilitatea de a te razvrati fata de norme, roluri si contracte tacute bine stabilite vine din intelegerea faptului ca nu iti poti permite sa aduni resentimente. Resentimentul, care vine din decizia de a face ceva impotriva adevarului personal, amaraste sinele, se somatizeaza in corp si isi asuma povara durerii ca si cum ar fi eminamente a noastra. De cealalta parte, exista o voce care ne avertizeaza si care ne dezvaluie o complicitate impartasita: „Ma astept la mai mult de la mine si de la tine”. Prin aceasta luare de atitudine, durerea devine, intr-un anume sens, a tuturor.

Vocile disidente vorbesc pentru cei fara voce. Si, printr-o ironica rasturnare a intrigii, din revolta impotriva apartenentei invechite se naste solidaritatea reala. Disponibilitatea de a spune adevarul despre ceva care este in dezacord cu tine este ceea ce permite deblocarea comunicarii, oferind tuturor celor implicati un teren fertil pe care sa creasca si o sansa de a construi un sat adevarat.

Fiecare calatorie mitica ne cere sa trecem prin separari dureroase de la grup pentru a invata sa ne auzim si sa ne urmam propria originalitate. Descoperim ca acele lucruri care ne diferentiaza incearca si sa ne distinga in unicitatea vietilor noastre. Acele aspecte din tine pe care le-ai discreditat, pe care le-ai dat la o parte, le-ai ignorat si le-ai descurajat sunt exact acele lucruri de care trebuie sa te agati. Colectivul depinde de augmentarea calitatilor tale respinse. Cu cat mai repede incepi sa iti iei in grija propriile aspecte diferentiatoare, cu atat mai repede iubirea se grabeste sa te sustina in a-ti ridica vocea deasupra zumzetului monoton al multimii.

Ne gandim la rebeliune ca la un serviciu pe care-l facem lumii din exterior: devenim activisti, ca forma de protest impotriva unei nelegiuiri, impotriva unei nedreptati pe care trebuie sa o adresam. Dar eu cred ca exista o rebeliune inainte de rebeliune, o forma de protest mai intima, care vorbeste din si pentru femininul devalorizat.

Femininul nu are nimic de castigat. Nu concureaza pentru avantaje. Nu vrea sa demonstreze nimic si nici sa domine. Femininul face ceva infinit mai rebel de atat: dezbraca de falsitate si starneste sentiment in inima anesteziata; trezeste un fel de memorie ancestrala, de dincolo de timp; da forma inimii inflamate si in plina prabusire. Asta este tot, dar este atat de mult. Pentru ca atunci cand cantam cu vocea femininului, oricine o aude isi aminteste ce a uitat: ca suntem nobili si indatorati unii altora.

Rebeliunea este ceea ce ne scutura amnezia indelung instalata. La fel cum prin greata respingem o substanta otravitoare, rebeliunea vrea sa vada ce este dincolo de falsitate. Ce ramane dupa ce ne dezbracam de tot? Ce dor, daca-i permitem, ar putea strabate vietile noastre si ar putea aduce viata in albia raului interior, uscata si supraexploatata? Daca exista o poveste care vrea sa ajunga in lume prin noi? Daca putem rezista incercarilor la care ne supune exilul, putem avea sansa de a transforma acea poveste in ceva care le arata si altora ca nu sunt singuri?

Rebeliunea ne poate face sa ne simtim exclusi din grup, transformandu-ne in oaia neagra a familiei sau a comunitatii noastre. Dar oile negre sunt artistii, vizionarii si vindecatorii culturii noastre, pentru ca ei sunt cei dispusi sa puna sub semnul intrebarii locurile statute, invechite sau fara integritate. Oaia neagra starneste genul de bucluc bun. Viata ei este o confruntare cu tot ce a fost luat drept traditie. Ceea ce o diferentiaza pe ea serveste pentru a aduce familiei sau grupului un nou nivel de constiinta, acolo unde s-a trait in prea mult in intuneric. Dupa cum sugereaza expresia, ea este incapatanata din turma. Destinul ei este sa iasa in evidenta. Dar paradoxal, doar atunci cand isi onoreaza calitatile care o diferentiaza ea se integreaza in sfarsit.

Lumea are nevoie de rebeliunea ta si de cantecul adevarat al exilului tau. In ceea ce a fost exclus din viata ta gasesti un remediu pentru a vindeca tot ce a fost tinut departe de lumea noastra a tuturor. Trebuie sa gasim locul dinauntru unde lucrurile au fost reduse la tacere si acelora sa le dam voce. Pana cand acelor lucruri nu li se da glas, niciun adevar nu isi poate gasi drumul inainte. Lumea are nevoie de neapartenenta ta. Are nevoie de disonantele tale, de excluderea ta, de tanjirea dureroasa din tine care vrea sa darame constructiile false si sa gaseasca lumea de dincolo de asta.

Evanghelia oii negre

 

1. Renunta la legamantul de tacere care serveste doar la a proteja ce este vechi si statut.
2. Relaxeaza-ti vigilenta, lasa-ti abdomenul moale, deschide-ti maxilarul si rosteste adevarul pe care tanjesti sa il auzi.
3. Fii campionul dreptului tau de a fi aici.
4. Tu esti cel care trebuie mai intai sa isi accepte calitatile respinse, adoptandu-le cu iubirea si angajamentului tau total. Aspira la a nu le mai lasa niciodata in afara iubirii tale, [adica neiubite].
5. Venereaza-ti prea-mult-ul cu juramant continuu re-innoit de a deveni tot mai ciudata si mai excentrica.
6. Trimite-ti semnalele de originalitate, frecvent si constant, onorand orice mic firicel de raspuns pe care il primesti, pana cand prinzi forta.
7. Indreapta-ti atentia catre cei care te ajuta, si nu catre cei care nu cred in tine.
8. Aminteste-ti ca darul tau nu are nevoie de nicio explicatie. Darul tau este propria sa explicatie.
9. Descurca-te singur pana ajungi sa te descurci singur si cand te insotesti cu altii. Sprijiniti-va reciproc fara ezitare.
10. Fii o fisura in retea, o fisura care submineaza marile turnuri institutionale.
11. Fa din viata ta un sistem de orientare, o dovada ca putem trai in afara cararilor batatorite.
12. Lauda-te cu evadarea ta.
13. Trimite-ti misivele in retea pentru a fi reproduse. Lasa-ti simbolurile sa fie preluate, adaptate si difuzate in noua cultura pe care o construim impreuna.