„Principala mea preocupare in aceasta carte este legata de consecintele pe care negarea emotiilor noastre adevarate si intense le are asupra corpului nostru. Aceasta negare este pretinsa indeosebi de morala si de religie. Pe baza experientelor mele cu psihoterapia, fie ca pacient, fie ca terapeut al multor pacienti, am ajuns la concluzia ca persoanele care au fost abuzate in copilarie au reusit sa respecte porunca a patra doar cu ajutorul unor refulari si clivaje de proportii ale adevaratelor lor emoții. Ele nu isi pot respecta si iubi parintii, pentru ca, inconstient, inca se tem de ei. Nu pot dezvolta o relatie relaxata, de incredere cu acestia, chiar daca isi doresc acest lucru.

In schimb, putem observa mai degraba un atasament patologic, un amestec de frica si de supunere care cu greu poate fi catalogat drept iubire adevarata, fiind de fapt o aparenta, o fatada. La aceasta se adauga faptul ca oamenii care au fost agresati in copilarie spera adesea intreaga viata sa primeasca in sfarsit iubirea pe care nu au simtit-o niciodata. Aceste asteptari intaresc legatura cu parintii, care este descrisa in religie ca iubire si este laudata ca fiind o virtute. Din pacate, acest lucru se intampla si in majoritatea terapiilor, deoarece majoritatea oamenilor sunt inca dominați de morala traditionala. Dar pretul pentru aceasta morala este platit de corp.”

Revolta corpului de Alice Miller

Traducere din limba germana de Amalia Trapca

Colectia Parentaj, colectie coordonata de Gabriela Deniz.