Diferenta dintre a face jogging „inconstienti” si a face jogging „constienti” este ca în prima varianta suntem constienti in fiecare clipa de ceea ce facem, atunci cand facem lucrul respectiv. Daca alergam si in acelasi timp visam cu ochii deschisi la ceea ce vom face in acea seara sau la ce s-a intamplat ieri, atunci nu suntem angajati intr-o alergare pe deplin constienta.

Nu este nimic in neregula sa visam cu ochii deschisi sau sa ne lasam mintea sa hoinareasca; intr-adevar, asa cum vom vedea mai incolo, practicarea starii de constienta poate presupune focalizarea deliberata a atentiei constiente asupra a ceea ce apare in momentul in care apare. Daca ne-am propus sa-i permitem mintii noastre sa viseze cu ochii deschisi si suntem constienti de constientizarea imaginatiei noastre, atunci aceasta reverie va fi una constienta, desi daca am fi constienti ca ne-am lasat mintea sa vagabondeze in timp ce alergam, este posibil ca joggingul nostru sa nu fie unul „constient”, intrucat nu am fi constienti de picioarele noastre si de aleea din fata noastra.

Trebuie sa observati aici ca putem avea de multe ori comportamente, cum ar fi sa alergam pe o alee, in timpul carora suntem pierduti in ganduri legate de altceva decat activitatea fizica din clipa respectiva. Dispunem de circuite neuronale care desfasoara tot timpul acest comportament automat, permitandu-ne in acest fel sa facem mai multe lucruri deodata, cum ar fi sa alergam si in acelasi timp sa visam cu ochii deschisi. Din fericire, in cele mai multe dintre cazuri nu ne impiedicam si nu cadem sau nu facem accident cu masina pe autostrada.

Pentru unii oameni, „pilotul automat” este un fel de a trai intr-un mod rutinier. Daca atentia noastra este focalizata pe altceva decat pe ceea ce facem, in cele mai multe situatii din viata noastra ne vom simti goi si inerti. In momentul in care gandirea automata ne domina perceptia subiectiva a lumii, viata noastra devine repetitiva si plictisitoare. In loc ca experienta pe care o avem sa ne dea sentimentul unei noi descoperiri, aidoma unui copil ce are pentru prima data experienta lumii exterioare, noi am ajuns sa ne simtim morti in interior, „morti inainte de a muri”.

O viata traita pe pilot automat ne supune riscului de a reactiona in general in mod inconstient, fara sa reflectam la diferitele modalitati de a reactiona.

Rezultatul poate fi de multe ori o reactie impulsiva, care, la randul sau, va initia un raspuns bazat pe impulsul reflex din partea celeilalte persoane. O avalansa de actiuni si de raspunsuri lipsite de constientizare poate crea o lume a interactiunilor nechibzuite, o lume a cruzimii si distrugerii.

Starea de atentie nu numai ca deschide o poarta catre faptul de a fi constient de clipa prezenta intr-un mod mult mai complet, ci, prin aducerea fiintei umane mai aproape de profunzimile propriei sale lumi interioare, ii ofera posibilitatea de a-si spori sentimentele de compasiune si empatie. Atentia constienta nu este „centrare pe sine”, ea constituie de fapt un set de aptitudini care ne imbunatatesc capacitatea de a avea relatii cu ceilalti, relatii care sa fie bazate pe o stare de atentie si prezenta.

Starea de mindfulness ne sporeste capacitatea de a fi pe deplin patrunsi de experienta momentului si de a fi in sintonie cu propria noastra stare de a fi.

Pe masura ce vom deveni constienti de constientizare, ne vom putea intensifica starea de focalizare asupra prezentului si vom fi capabili de a ne simti picioarele pe masura ce parcurgem drumul vietii noastre. Astfel, relationam cu noi insine si cu ceilalti printr-o serie de conexiuni mai autentice, manifestam mai multa oglindire si consideratie. Viata noastra devine mai bogata pe masura ce devenim mai constienti de extraordinara experienta a existentei, a faptului de a fi viu, de a trai in aceasta clipa.