Observatiile facute asupra popoarelor contemporane de vanatori-culegatori dezvaluie ca acesti oameni privesc lumea dintr-o perspectiva animista. Animismul este structura spirituala care intelege ca existenta fizica – a animalelor, a plantelor si chiar a obiectelor fara viata, precum si toate formele de relief si fenomenele naturale – detin un spirit sau o esenta animata. Acest concept cultural este strans legat de stilul de viata caracteristic vanatorului-culegator. Percepand totul ca fiind viu, acestia recunosc ca toate elementele din natura participa la miscarea vietii. Spiritul se afla la originea tuturor lucrurilor si tot el face posibile toate aspectele existentei noastre fizice. Spiritul este structura de rezistenta a existentei noastre in plan fizic.

Samanismul este o practica spirituala traditionala, larg raspandita in lume. Desi imbraca multe forme, radacina acestei practici este data de continua negociere cu spiritele pentru pastrarea armoniei si intretinerea relatiilor cu acestea. Samanul stie ca este inconjurat de fiinte simtitoare care isi pot oferi intelepciunea, indrumarea, perspectiva si puterea vindecatoare pentru a sprijini viata omului.

In schimbul acestor daruri, oamenii ofera respect si au grija de spirite. Acest respect mutual si interactiunea bazata pe onorarea a tot ceea ce exista este piatra de temelie a culturii samanice.

Dat fiind ca stramosii nostri cei mai indepartati au trait in comunitati de vanatori-culegatori, putem presupune ca aveau si credinte spirituale asemanatoare cu oamenii din comunitatile contemporane de vanatori-culegatori. Cu alte cuvinte, putem spune ca si ei practicau o forma de samanism.

Samanul este acea persoana care traverseaza

in mod intentionat granita realitatii fizice cu scopul

de a comunica mai bine cu fiintele numinoase care

insufletesc natura.

Desi spiritele sunt aproape imposibil de vazut si de auzit cu simturile noastre obisnuite, samanul poate interactiona usor cu aceste fiinte, pasind dincolo de capacitatile obisnuite de perceptie a lumii. Samanul patrunde in taramul spiritelor prin modificarea starii sale de constiinta si extinderea campului de perceptie.

Aceasta calatorie intentionala intre tinutul obisnuit si cel neobisnuit defineste un saman, conferindu-i taria, puterea si abilitatea de a solutiona problemele comunitatii. Starea modificata de constiinta in care intra samanul – transa – poate fi indusa prin varii metode stravechi care s-au pastrat cu sfintenie de-a lungul timpului. E vorba de tehnici precum privarea senzoriala sau fizica, meditatia sau stimularea senzoriala repetitiva, de durata si de intensitate ridicata prin dans, sunete de zornaitoare, cantece monotone specifice si incantatii, surse de lumina scanteietoare sau percutie.

Un fragment extras din volumul Samanul din Nord - Practici spirituale din traditia nordica veche - Un ghid experiential catre intelepciunea popoarelor din nordul indepartat al Europei de Evelyn C. Rysdykk.