Magia in istoria intelectuala a Europei

A vorbi despre magie in context cultural european reprezinta in primul rand o tentativa de reconsiderare a celei mai enigmatice si infloritoare arte din Evul mediu si Renastere. Nascuta inca din antichitate, deci cu mult inaintea misteriosului ev mediu, magia s-a dovedit a fi, prin multimea de practici si credinte ce le acoperea, prea prodigioasa pentru a fi lasata sa domneasca in voie alaturi de artele liberale.

Interzisa sau condamnata, neinteleasa sau nesabuit intrebuintata, magia are nevoie inainte de toate de o redefinire si o repozitionare in raport cu celelalte arte - obiectiv pe care aceasta lucrare si-l propune, nu intr-un mod partinitor, ci in chip cat mai fidel realitatilor culturale si istorice proprii epocilor considerate. Insemnatatea de care magia s-a bucurat in randul eruditilor antici si medievali este obiectivul studiului de fata. Modul in care elita intelectuala a trecutului s-a raportat la practicile magice formeaza un corp de dovezi elocvente care contribuie la sustinerea scopului mai sus enuntat. Astfel ca Dante accepta influenta constelatiilor asupra destinului uman; Pico della Mirandola afirma ca nicio stiinta nu a adus o dovada mai sigura a divinitatii lui Hristos decat stiinta magica si cabalistica... Albert cel Mare avea incredere in puterile miraculoase ale pietrelor pretioase care vindeca ulcere, combat otravurile, impaca inimile oamenilor si castiga batalii, in vreme ce un Roger Bacon ar fi considerat ca scopul stiintei experimentale este atingerea unor rezultate magice.

Ingemanarea magiei cu stiinta este evidenta, insa acest lucru trebuie stiut avand in minte faptul ca la vremea respectiva granitele erau cu mult mai largi, iar ceea ce noi intelegem azi ca stiinta putea la fel de bine sa faca obiectul magiei. Amestecul acesta fecund si prolific a condus in cele din urma la inflorirea stiintei in detrimentul magiei, vechile forme de manifestare fiind redefinite in acord cu noile mentalitati.

Cuprins

I. Credinta in magie in perioada medievala si in perioada moderna timpurie

II. Magia - originile si raporturile ei cu stiinta

III. Istoria naturala a lui Plinius Cel Batran

IV. Antecedente ale credintei in magie in Imperiul Roman

V. Credinta in magie in Imperiul Roman

VI. Criticii magiei

VII. Ultimul secol al Imperiului Roman

VIII. Concluzie

ANEXA: Magie si stiinta medievale in secolul al XVII-lea

*

<<Istorie a magiei si a stiintei experimentale in opt volume (1923-1958). In studiul de fata, Magia in istoria intelectuala a Europei, autorul nu se preocupa decit de maniera in care reprezentantii elitei invatatilor de pe batrinul continent, din epoca antica, medievala si renascentista, au practicat acest tip de cunoastere parastiintifica. Miza cercetarii sale este de a repozitiona magia in raport cu sistemul stiintelor si artelor din Evul Mediu. De altfel, savanti eruditi si mari spirite au considerat magia drept un tel suprem al cautarii experimentale. Pentru Dante constelatiile aveau forta de a influenta soarta omului, Roger Bacon era convins ca obiectivul stiintelor experimentale consta in obtinerea unor rezultate magice, Albertus Magnus postula puterea pietrelor pretioase de a vindeca anumite maladii iar Newton a fost fascinat de alchimie si magie, arhiva mostenita de la acesta incluzind mii de pagini dedicate fenomenelor oculte.>>

Valentin Protopopescu

realizator Texte si Pretexte, Radio Romania Cultural