Visele si mijloacele de a le controla - Observatii practice

Despre cercetarea amanuntita a viselor si, in special, a viselor lucide, ca spatiu al mintii umane in care atentia si vointa, judecata si morala, imaginatia si creativitatea nu se suspenda, ba chiar dau nastere unor trairi aparte, controlabile, marchizul de Saint-Denys scria la 1867: „[…] voi furniza partea mea de materiale pentru edificiul ce urmeaza a fi ridicat, lasand in grija unui arhitect mai priceput sa le completeze si sa il cladeasca.” Ceea ce s-a si intamplat, caci 33 de ani mai tarziu, in 1900, Sigmund Freud avea sa publice Interpretarea viselor, marcand nasterea oficiala a psihanalizei. Freud il citeaza pe Saint-Denys in cateva locuri, recunoscand astfel si influenta pe care ideile si munca de cercetare ale acestui cautator au avut-o in dezvoltarea teoriei analitice.

*

„Nu sunt oare visele a treia parte din existenta? Pentru cei care cauta, fenomenul visului nu este oare strans legat de marele mister al dualitatii psiho‑corporale, pe care nu ne vom satura niciodata sa‑l cercetam? In sfarsit, printre cei care se simt vii, exista cineva care sa nu pastreze, chiar si vag, amintirea vreunei viziuni fermecatoare, care sa-i fi lasat in minte o dulce si de nesters impresie?”

„Ochii corpului nu se inchid fata de lumea reala, decat pentru a lasa ochii mintii sa se deschida in lumea fanteziei si a amintirilor. […] caci a gandi inseamna a visa.”

„Sa urmaresc si sa stapanesc toate fazele unui vis, asta nu am reusit niciodata, nici macar nu am incercat vreodata. Sa faci insa uz cateodata de atentie si de vointa pentru a analiza un fenomen psihologic, pentru a retine sau a evoca o imagine surazatoare, pentru a stimula travaliul memoriei, pentru a coordona avantul imaginatiei, pentru a schimba cursul ideilor, acestea sunt actiuni care se indeplinesc intr-adevar usor, imediat ce mintea a dobandit un oarecare obicei [de a se observa pe sine in vis].”

„Viata e vis. Celor care viata li se pare un vis chinuitor le ramane totusi fericitul gand de‑a se trezi in moarte.”

Léon d’Hervey
de Saint-Denys

Cuprins

Un adevarat manual pentru visatorii lucizi 5

PARTEA I
Ce trebuie sa ne asteptam sa gasim in aceasta carte si cum a fost ea realizata

Capitolul 1

Scurte preliminarii. – Pentru cine nu e scrisa aceasta carte. – La ce varsta si in ce imprejurari am inceput sa-mi insemnez visele si apoi sa le studiez. – Primele descoperiri si primele progrese pe aceasta cale. – Sunt fortat sa-mi intrerup insa studiile, pe care le reiau mai tarziu. – De ce nu am participat la concursul Academiei in 1855 si sub ce forma am hotarat sa‑mi public cercetarile astazi.  31

Capitolul 2 

Jurnalul meu de vise si primele rezultate pe care le-am obtinut cu el. – Ma deprind sa-mi aduc tot mai bine aminte ceea ce am visat si ajung la convingerea ca nu exista somn fara vise. – Dobandesc pe urma obiceiul de a sti, visand, ca visez si imi observ in aceasta stare activitatea mintii.   40

Capitolul 3 

Viziunile pe care le avem in vis se pot defini ca reprezentare a obiectelor ce ne ocupa gandirea in ochii mintii. – Nihil est in visionibus somniorum quod non prius fuerit invisu. – Amintirile ca negative fotografice. – Diferenta dintre a visa si a gandi. – De ce uneori avem viziuni de o limpezime perfecta, alteori avem viziuni confuze. – O prima examinare a catorva pareri materialiste. – Un vis cu o florareasa si un vis cu un cersetor. – Consideratii despre monumentele de arhitectura si despre operele de arta ce ne apar in vis. – Relatarea unui vis remarcabil si concluziile de tras    44

Capitolul 4 

Despre asocierea si inlantuirea ideilor; despre suprapunerea imaginilor; despre abstractiunile pure si viziunile monstruoase care se nasc din ele. – Cum se trece de la veghe la somn. – Cum se formeaza primele vise. – Explicatia catorva vise incoerente si bizare. – Dublul principiu la care trebuie neaparat sa se raporteze toate evenimentele din vis. – Utilitatea de a cunoaste parerea autorilor vechi si moderni asupra mai multor chestiuni controversate, inainte de a incerca sa le clarificam mai bine noi insine.    57

PARTEA A II-A

Observatii practice asupra viselor si asupra mijloacelor de‑a le controla

Capitolul I 

Observatii cu privire la visele din prima faza a somnului. Se demonstreaza mai ales ca nu exista niciun moment in timpul somnului in care sa nu visezi  72

Capitolul II  

Observatii care incearca sa demonstreze ca nici atentia, nici vointa nu sunt neaparat suspendate in somn   89

Capitolul III

Observatii asupra exercitarii facultatilor de a judeca si de a rationa in vis    107

Capitolul IV  

Observatii asupra rolului pe care il au memoria si imaginatia in formarea viselor    113

Capitolul V

Observatii asupra cresterii sensibilitatii morale si a fecunditatii intelectuale in vis, precum si asupra activitatilor mentale din timpul visului   135

Capitolul VI

Observatii asupra cresterii sensibilitatii fizice in vis si indicii legate de patologie care pot rezulta cateodata din asta   149

Capitolul VII 

Observatii asupra mersului si infiriparii viselor in general, asupra mai multor mijloace de a visa ceea ce dorim si asupra indepartarii imaginilor suparatoare de care suntem uneori obsedati 162

Capitolul VIII 

Diverse observatii pentru confirmarea celor expuse inainte sau pentru clarificarea unora dintre ultimele afirmatii    201

Concluzie    243

Apendice     246