Procesul lui Iisus

    Acum 2000 de ani, intreaga viata capata o noua dimensiune prin procesul unui singur om. Trimis in lume pentru a o mantui, Fiul Omului aduce un mesaj puternic revelator si datator de viata vesnica, pentru care este acuzat si rastignit. Lumea este absolvita de pacate, iar in urma suferintelor indurate, Iisus devine prototipul condamnatului nevinovat si judecarea sa, simbol al erorii judiciare.

    Aducand fata in fata cele doua lumi, imparatia cerurilor si cea omeneasca, procesul afirma de fapt ruptura dintre justitia divina si cea pamanteasca. "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca Imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat sa nu fiu predat iudeilor. Dar acum imparatia mea nu este de aici" (Ioan 18,36) ii raspunde Iisus lui Pilat. Iisus nu este adeptul judecatii interumane, iar prin atitudinea sa ("Nu judecati, ca sa nu fiti judecati", Matei 7,12), transmite un mesaj intregii lumi: dreptatea adevarata apartine numai lui Dumnezeu.  

    Procesul lui Iisus este intai de toate unul al credintei si al crestinismului, deschizand calea spre minunea Invierii si a vietii vesnice. Prin judecata sa eronata, procesul inalta viata la un alt nivel de intelegere, in timp ce interpretarea si asumarea semnificatiilor sale contribuie in mod esential la definirea culturii juridice occidentale actuale.

CUPRINS

LAMURIRI        7

INTRODUCERE

    Cel mai important proces din istorie        9

    Justitia pamantească: un fenomen cultural         11

    Forma dat esse rei         12

    O judecata a "juratilor"        13

    Marea semnificatie         16

    Radacinile judiciare (crestine) ale Europei         17

CAPITOLUL I

CONTEXTUL GENERAL AL UNUI PROCES FONDATOR        21

    1. Preliminarii        22

    2. A existat istoriceste procesul lui Iisus?        23

    3. Contextul general, dreptul si procedura aplicabile        29

    4. Iisus, predicile si discipolii sai        30

    5. Data si locul procesului        32

    6. Imprejurările concrete        38

CAPITOLUL II

PRIGONIREA DE CATRE EVREI: UNELTIREA, PRINDEREA SI TENTATIVA DE LINSAJ        47

    1. Uneltirea        47

    2. Prinderea prigonitului        54

    3. De la Anna la Caiafa. Incercarea solutionării "interne" a cazului        59

    4. Tentativa linsajului        62

CAPITOLUL III

PROCESUL ROMAN        69

    1. Ce fel de proces?        69

    2. Cine a fost judecătorul lui Iisus?        71

    3. Desfasurarea procesului        73

        3.1. Pronuntarea sentintei        86

        3.2. Titulus        90

        3.3. Crucificarea        92

        3.4. Iisus in fata judecatorilor sai        99

        3.5. Reactia discipolilor        103

        3.6. Imposibila rejudecare a procesului        104

CAPITOLUL IV

PERENITATEA SI IMPLICATIILE PROCESULUI JUDICIAR        107

    1. Un proces al umanitatii        108

    2. Un proces al credintei        109

    3. Cea mai mare eroare judiciara a tuturor timpurilor        110

    4. Un "proces de ruptura"        112

    5. Un proces de convenienta        115

CAPITOLUL V

CONCLUZII         117

    1. O posibila interpretare        118

POSTFATA - Judecata de Apoi         135

ANEXA

    Procesul lui Iisus in Evangheliile canonice        141

    Preliminarii        143

    Sfanta Evanghelie dupa Matei        153

    Sfanta Evanghelie dupa Marcu        163

    Sfanta Evanghelie dupa Luca        171

    Sfanta Evanghelie dupa Ioan        179

*

tertium non datur. In volumul Procesul lui Iisus, abordarea ce ni se propune este una istoric-juridica, dar si metafizic-teologica deoarece cauza ca atare nu este a unui ins, ci a unui intreg sistem de credinta care trebuie abilitat in conditii de o extrema adversitate ideologica. Mai mult, personajul Iisus nu se prezinta si re-prezinta pe sine, ci-si transcende conditia, fiind purtatorul unui Adevar aflat dincolo de aparenta sa omeneasca. Trimis cu un scop civilizator si mintuitor, Iisus e "dincolo de bine si de rau", fiind eroul unui scenariu divin din a carui perspectiva lipseste ideea de supravietuire individuala. In acest sens, eroarea juridica (pedepsirea unui nevinovat) se transforma in axioma de credinta si in factor de pedagogie morala (moartea prin jertfa este rasturnata in promisiunea unei accesari soteriologice a vesniciei). Solida analiza a jurisprudentei din epoca romana a veacului I, cartea profesorului Mircea Dutu are meritul de a fi trasat limitele logice si istorice ale sistemului de drept occidental fata cu revolutia impusa de un nou monoteism religios: crestinismul.>>

Valentin Protopopescu

realizator Texte si Pretexte, Radio Romania Cultural