Taina M-a Uns

Opera scrisa a Sf. Grigorie de Nazianz este rezultatul uriaselor framantari teologice din jurul dogmei Sfintei Treimi (la care se adauga si problema iconomiei divine), framantari ce fac obiectul primelor doua sinoade ecumenice. Este alcatuita din cuvantari, poeme si scrisori. 

1. Cuvantarile, partea cea mai pretioasa a acestei opere, sunt in numar de patruzeci si cinci, mai mult de jumatate datand din perioada constantinopolitana (379-381); celelalte au fost rostite la Nazianz. Se intalnesc: a) cuvantari dogmatice, intre care se disting cele cinci cuvantari teologice asupra Sfintei Treimi; b) cuvantari la sarbatorile crestine (Nasterea, Pastile, Cincizecimea, etc.); c) panegirice pentru sfinti (Sf. Ciprian al Antiohiei, Sf. Atanasie, etc. ) in care oratorul desfasoara toate resursele artei sale; d) predici funebre (Cezarie, Sf. Vasile, etc.), gen pe care Sf. Grigorie l-a inaugurat in sanul Bisericii. La acestea trebuie adaugate doua invective adresate lui Iulian Apostatul, si, in sfarsit, cateva cuvantari de circumstanta in care autorul explica si justifica purtarea sa.

 2. Poemele dateaza din ultima perioada a vietii Sf. Grigorie (383-389). Ele au fost impartite in Poeme teologice si Poeme istorice, subdivizate fiecare in doua sectiuni - poemele teologice, in Poeme dogmatice si Poeme morale, iar poemele istorice in Poeme personale si Poeme despre altii. In poemele personale emotia este sincera si profunda. Poemul De vita sua (1940 versuri) formeaza o autobiografie foarte importanta pentru noi.

3. Culegerea de Scrisori cuprinde 244 de documente rezultate din corespondenta purtata cu personalitati din epoca (ramane insa incerta scrisoarea adresata lui Evagrie ). Aceasta corespondenta nu o egaleaza insa, sub aspectul insemnatatii ei istorice, pe cea a Sf. Vasile cel Mare. Cateva piese sunt totusi documente teologice de prim ordin. Astfel sunt cele doua scrisori adresate preotului Cledonius si epistola CCII, toate trei indreptate impotriva apolinarianismului.

In privinta autenticitatii Testamentului Sf. Grigorie de Nazianz (P.G., XXXVII, 389-396) parerile sunt impartite, insa exegeza moderna nu vede motive reale de contestare.

Viata Sf. Grigorie de Nazianz si luptele pe care le-a purtat impotriva principalelor erezii ale veacului sau (arianismul, pnevmatomahismul, eunomianismul - ca sa citam numai cateva dintre ele) au lasat o impresie profunda contemporanilor sai:

"Asa de mult s-a distins Sfantul Grigorie [din Nazianz] in privinta patrunderii adanci a dogmelor si a teologiei, incat, desi multi barbati s-au ocupat cu teologia in decursul veacurilor, si au ajuns renumiti pentru intelepciunea lor, singur el - dupa Ioan evanghelistul - a primit titlul de "Teologul" si acest titlu i-a fost rezervat apoi numai lui".