Pachet Rene Guenon

Pachetul contine:

1. Starile multiple ale Fiintei – 1 buc – 176 pag
2. Marea Triada: Omul - fiul Cerului si al Pamantului – 1 buc – 240 pag
3. Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse – 1 buc – 272 pag
4. Domnia cantitatii si semnele vremurilor – 1 buc -320 pag
5. Scrieri pentru Regnabit – 1 buc 208 pag
6. Traditii religioase si traditii metafizice – 1 buc – 320 pag
7. Lumea moderna – 1 buc – 224 pag
8. Simbolismul Crucii – 1 buc – 208 pag
9. Autoritate spirituala si putere temporala – 1 buc – 144 pag
10. Criza lumii moderne – 1 buc -192 pag
11. Omul si devenirea sa dupa Vedanta – 1 buc 208 pag
12. Regele lumii * Ezoterismul lui Dante – 1 buc – 192 pag
13. Orient si Occident – 1 buc – 224 pag

Starile multiple ale Fiintei

Facand parte din trilogia doctrinara alaturi de Simbolismul Crucii (1931) si de Omul si devenirea sa dupa Vedanta (1925), cartea de fata expune si expliciteaza doctrina starilor multiple ale Fiintei, distinctia intre posibil si real, sensul universal al Posibilitatii (care include atat Posibilitatea de nemanifestare, cat si pe cea de manifestare), al Infinitului si al Totului ca expresii ale Absolutului; vorbeste despre Fiinta si NeFiinta, Vid, Tacere, Zero metafizic, eliberarea de forma sau de conditia individuala, despre ierarhii spirituale si diversele stari pe care ele le comporta.

Marea Triada: Omul - fiul Cerului si al Pamantului

Ultima lucrare scrisa de René Guénon, Marea Triada a aparut in 1946, si este un studiu riguros care se bazeaza pe ternarul „Cer, Pamant, Om” (Tien-ti-jen) al daoismului, pe care il compara cu alti ternari din diferite traditii spirituale, pentru a-i conferi un sens universal si pentru a explica bazandu-se pe el ca „misiunea” omului pe pamant este aceea de a echilibra cele doua principii metafizice simbolizate de Pamant si Cer si de a fi „mediatorul” acestora.

In cadrul acestei „mari triade”, Cerul si Pamantul sunt termeni complementari, iar Omul rezulta din actiunea lor. Structurile ternare pot fi intalnite si in alte contexte tradi-tionale, cum ar fi Sfanta Treime din crestinism, formata din Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Trimurti hindusa, continand pe Brahma, Vishnu si Shiva, triada egipteana cu Osiris, Isis si Horus, dar si ternari de tipul Deus-Homo-Natura, Providenta-Vointa-Destin etc.

Diferitele tipuri de ternari nu trebuie sa ne induca in eroare insa, caci nu intotdeauna termenii lor se aliniaza in mod identic. Autorul urmareste cum neintelegerea acestor structuri de-a lungul istoriei a dus la interpreta-rea incompleta a fiintei umane, ceea ce ar putea explica degradarea spirituala pe care o intalnim in zilele noastre.

Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse

Este astazi o evidenta, cel putin pentru acei (chiar daca putini) care mai au "intelletti sani", ca volumul Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse este o carte fundamentala nu numai pentru cunoasterea traditiei hinduse, prima din acest ciclu al umanitatii de la care ne-au ramas texte scrise esentiale, ci si pentru definirea si caracterizarea diferitelor domenii ale stiintelor sacre, ca si pentru precizarea notiunilor si termenilor definitorii ai oricarei cunoasteri traditionale. Chiar daca Rene Guenon a mai scris articole si carti avand ca tema diferitele aspecte ale traditiei hinduse, Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse este o carte de inceput pentru orice studiu teoretic al traditiei universale, inlaturand erorile si confuziile care domneau si mai domina inca parerile orientalistilor, a caror eruditie se bazeaza pe cercetari istorice si informatii exterioare, in timp ce Guenon priveste lucrurile din miezul lor spiritual, ca unul care a avut o legatura profunda, daca nu chiar misterioasa, atat cu traditia hindusa, cat si cu cea universala, intuind legatura lor cu Traditia primordiala.

Vom incerca sa schitam principalele aspecte ale acestor traditii care preced in carte expunerea liniilor esentiale ale hinduismului. Constatand deosebirea dintre civilizatiile orientale si cele occidentale, Guenon socoteste ca diferenta e datorata faptului ca Orientul a pastrat doctrinele metafizice traditionale, in timp ce in Occident ele s-au degradat sau chiar s-au pierdut. Aceasta diferenta incepe sa apara odata cu desacralizarea gandirii grecesti si a antropomorfizarii artei grecesti, cand zeii sunt uitati sau excesiv umanizati, iar spiritualitatea este inlocuita cu un rationalism discursiv care a ucis mitul si simbolul. Aceste trasaturi s-au transmis apoi, prin Imperiul roman, si civilizatiilor europene, odata cu asa-zisa Renastere, chiar daca Evul Mediu crestin a intarziat cu peste un mileniu desacralizarea lor.

Datorita acestui mod diferit de gandire si expresie au aparut rupturi intre metafizica si filozofie, ca si intre aceasta si teologie. In acelasi timp s-a pierdut deosebirea intre ezoterism si exoterism, ducand la suprimarea misterelor care isi bazau initierile pe doctrina interioara si ritual secret. In paralel, gandirea si limbajul simbolic al Orientului si miturile, care foloseau mai ales oralitatea, au fost inlocuite, cum spuneam, cu gandirea rationalist-empirica a Occidentului care a deschis drumul unei civilizatii tehnologice desacralizante si pana la urma dezumanizante. - Se poate vedea din aceasta foarte succinta prezentare cat de diferita de Occident este perspectiva gandirii lui Guenon, care este in fond gandirea traditionala imemoriala, si cat de apropiata de intelegerea civilizatiilor orientale...

Florin Mihaescu

Domnia cantitatii si semnele vremurilor

Publicata in 1945, in atmosfera apocaliptica de dupa cel de-Al Doilea razboi Mondial, cartea a fost un succes atat de mare incat s-a epuizat in doua luni si a fost reeditata rapid de mai multe ori.„Lumea moderna”, abordata cu asiduitate in doua studii anterioare – Orient si Occident (aparuta in 1924) si Criza lumii moderne (aparuta in 1927) –, este din nou luata in discutie. Degradarea vizibila a societatii in toate aspectele sale este vazuta ca un stadiu necesar in ordinea fireasca a unui Univers ce tinde spre disolutie – dupa cum se considera in traditia orientala hindusa a varstelor umanitatii. Ultima dintre acestea, Kali Yuga este caracterizata in mod esential de aceasta „domnie a cantitatii”, care duce la triumful individualismului, materializarea tuturor activitatilor umane, preponderenta domeniului economic etc. Pe de alta parte, mitul cantitatii exclusive este demontat pas cu pas – nu este cu putinta sa gandim cantitatea separata de calitate, iar prezenta oricarui dram de calitate in absolut orice este marca Principiului care se afla chiar si in cele mai indepartate stadii ale manifestarii. Acest lucru face cu putinta redresarea, insa trecerea intr-un nou ciclu evolutiv se va putea face doar in ultimul stadiu al degradarii, atunci cand cantitatea extrema va trebui sa faca loc calitatii pentru un nou inceput.

Astazi, la peste sapte decenii de la aparitia acestei lucrari, constatam actualitatea mesajului acestui autor vizionar iar abordarea sa profunda si plina de speranta ne ajuta sa intelegem mai bine rostul zilelor pe care le traim.

Scrieri pentru Regnabit

Rene Guenon si-a inceput colaborarea cu revista Regnabit in 1925, in ultimii ani petrecuti in Franta inainte de a se muta in Egipt, unde a contribuit cu 19 articole referitoare la simbolismul Inimii si la simbolismul universal si traditional al Centrului Lumii. Guénon si-a comentat participarea la Regnabit declarand ca aceasta a constituit pentru el oportunitatea de a se aseza „intr-un mod mai specific in perspectiva traditiei crestine, cu intentia de a arata concordanta perfecta pe care o are cu celelalte forme ale traditiei universale”. Pana atunci, Guenon se ocupase in mica masura de simbolismul crestin, dupa cum ne arata lista primelor sale carti publicate. Volumul de fata reuneste astfel toate articolele scrise de Guenon intre 1925 si 1927, anul in care si-a incetat colaborarea cu Regnabit, completand o importanta parte a operei acestui mare autor.

Traditii religioase si traditii metafizice

Aveti in mana o enciclopedie sub forma unei culegeri de texte guenoniene care traverseaza cele mai influente arii ale spiritualitatii din istoria civilizatiei umane: cartea detaliaza pe de-o parte ideile de fundament ale traditiei abrahamice, de consistenta religoasa ‒ iudaism, crestinism si islam ‒, si surprinde, pe de alta parte, esenta filonului ezoteric reprezentat de hinduism si daoism.

Prin viziunea de altitudine pe care a oferit-o culturii europene despre cele mai importante surse de cunoastere si de practica de elevare spirituala, René Guénon ne ajuta de-o potriva sa ne intelegem radacinile culturale, puterea pe care o avem de a actiona in prezent dar si sa identificam reperele unui viitor pe care sa il cream asa cum ni-l dorim: integrativ, o realitate in care cultivarea respectului egal pentru toate civilizatiile este o valoare comuna.

Prezentand aceste linii de traditie spirituala dupa criteriul metafizic ‒ religios Guénon subliniaza, in stilul sau vizionar, unitatea fundamentala, evolutia si raportul dintre traditiile metafizice si religii dar si legatura de profunzime intre a cunoaste (modus cognoscendi) si a trai, a percepe sensibil (modus vivendi) variatele paliere ale realitatii, asa cum omul a invatat sa o faca prin intermediul diverselor filoane de spiritualitate.

Lumea moderna

Lucrarea de fata este o ampla colectie de articole ale cunoscutului autor René Guénon, personalitate influenta din domeniul metafizic (stiinta sacra, initiere, simbolism, studii traditionale), publicate de-a lungul a 40 de ani (1910-1950). Acestea acopera o gama foarte vasta de teme legate de lumea moderna si efectele supunerii ei la un proces grav de desacralizare, de raportul dintre Orient si Occident, dintre sacru si profan, in general de o viziune initiatica asupra existentei, a raporturilor umane si a „pseudo-initierii”.

Orient si Occident

Civilizatia occidentala a ajuns la apogeul ei? Partizanii entuziasti ai stiintei ar spune ca da, cei care judeca lumea dintr-o perspectiva spirituala ar spune ca dimpotriva. In 1924, cand René Guénon publica aceasta carte, ororile Primului Razboi Mondial zdruncinau deja increderea oamenilor in ceea ce numisera pana atunci „civilizatie” si „progres”. In analiza sa, Guénon urmareste evitarea conflictului dintre civilizatii, prezentand bogatiile traditionale ale Orientului in fata unui Occident preocupat de progresul stiintelor in detrimentul propriei mosteniri spirituale.

Putem imparti aproximativ lucrarile lui René Guénon in doua categorii principale: pe de o parte, prezentarea pur metafizica – asa cum o descoperim in Starile multiple ale fiintei sau Simbolismul Crucii – si, pe de alta parte, critica lumii moderne, ca in Orient si Occident, Criza lumii moderne, Domnia cantitatii si semnele vremurilor etc. Asa cum s-a spus pe buna dreptate, acest metafizician construieste o punte intre lumi, aducand pacea in-tre popoarele care se dusmaneau pentru ca nu se cunosteau. La un secol de cand a fost scrisa aceasta carte, mesajul ei este inca actual si, mai mult decat atat, ne ofera un punct de vedere prin care putem intelege mai bine sensul profund al evenimentelor pe care le traim azi.

Regele lumii * Ezoterismul lui Dante

Exista un „Rege al lumii”? Este el un „Rege al tuturor regilor”? Si daca da, unde se afla si cum putem ajunge la el? Asemenea intrebari pot sa apara intr-o minte moderna, obisnuita cu evaluari cantitative, insa ceea ce René Guénon a vrut sa transmita in studiul sau omonim este, de fapt: „Cum si in ce forma, prin cine si prin ce actioneaza Principiul (Dumnezeu) in manifestarea universala, in lume”.

Regele lumii abunda in trimiteri la Ezoterismul lui Dante, autor in opera caruia Guénon a deslusit mai multe despre existenta si activitatea oculta a anumitor Ordine cavaleresti care, in acceptiunea sa, fac legatura in lumea vizibila cu centrul nevazut al lumii, guvernat de acest Rege misterios. Acesta este si motivul pentru care am considerat ca este potrivit ca cele doua studii sa apara in acelasi volum. René Guénon exploreaza sensurile ascunse ale Divinei Comedii si cu precadere sensul initiatic, re-prezentand principiul tuturor celorlalte, unificandu-le si coordonandu-le.

Dincolo de relatarea poetica propriu-zisa (sensul literal), in Divina Comedie a lui Dante cei mai multi comentatori au remarcat un sens filosofico-teologic si unul politic si social, dar sensul initiatic, metafizic, cu caracter profund ezoteric nu este la indemana oricui. Orientandu-se catre acesta, Guénon subliniaza ideea ca Ordinul Templierilor era un ordin monastic si cavaleresc si, in acelasi timp, principala organizatie initiatica din Occidentul Evului Mediu. Insa urmele sale sunt prezente pana in zilele noastre, iar noua ne revine sarcina sa le cercetam pentru a redescoperi, poate, initieri candva stiute legate de ascensiunea catre acest Rege al lumii si manifestarea sa universala.

Criza lumii moderne

Ceea ce René Guénon numeste „Traditie” reprezinta filonul de intelepciune primordiala care razbate, din timpuri imemoriale, prin toate manifestarile spirituale ale tuturor timpurilor si popoarelor, si poate fi recunoscut ca fiind acelasi, indiferent de particularitatile culturale ale unei zone geografice sau alta. Acest filon nu este de origine umana, ci divina, ajungand la oameni prin revelatie, si poate fi inteles prin ceea ce Guénon numeste „cunoastere intelectuala”, diferita de cunoasterea discursiva, specifica ratiunii uzitate in toata istoria cunoscuta a filosofiei si stiintei occidentale.

René Guénon considera ca Occidentul, mai mult ca oricand, trece printr-o criza datorata rupturii de Traditia intruchipata in aceasta zona de valorile autentice ale crestinismului. Dat fiind ca Biserica Catolica, singura care ar fi putut sa ofere un sprijin in acest sens, a dovedit deja ca s-a indepartat de linia traditionala, una dintre putinele sanse de redresare ale Occidentului ar fi apropierea de spiritualitatea orientala, care pare sa fi ramas inca fidela Traditiei. Insa tendintele „moderne” au inceput deja sa invadeze si Orientul, astfel incat chiar si acolo filonul autentic trebuie cautat cu grija.

Critica Occidentului modern atinge concepte ca „individualism”, „umanism”, „democratie”, desfiintand fara rezerve ceea ce ne-am obis-nuit sa numim „filosofie traditionala”, „stiinte traditionale”, „sistem filosofic” etc. In acelasi timp, haosul care caracterizeaza societatea moderna este vazut intr-o perspectiva mai larga, ca o consecinta fireasca a degra-darii manifestarii pe masura ce se indeparteaza de Principiul esential care i-a dat nastere, ajungand in ultimele clipe ale Varstei Sumbre, asa cum este cunoscuta in doctrina hindusa sub numele de Kali Yuga.

Omul si devenirea sa dupa Vedanta

Omul si devenirea sa dupa Vedānta reprezinta cea mai importanta expunere a metafizicii traditionale a lui Guénon, impreuna cu celelalte doua mari lucrari ale sale de acest gen: Simbolismul crucii si Starile multiple ale fiintei. Guénon a sustinut ca hinduismul imbratiseaza cea mai veche, profunda si cuprinzatoare expresie a metafizicii traditionale pe care o detinem, care poate functiona intr-un fel ca o cheie pentru orice alta forma traditionala, iar aceasta lucrare este considerata prima expunere demna de incredere a metafizicii hinduse intr-o limba occidentala. Inainte de Guénon, imaginea Occidentului despre hinduism era un amestec de scripturi traduse, lipsite de comentarii traditionale, fragmente de doctrina raportate de iezuiti si alti misionari, impresii aleatorii ale comerciantilor, imperialistilor si aventurierilor, constructii neintemeiate ale orientalistilor si fantezii ale Societatii Teozofice. Pana in zilele noastre, Omul si devenirea sa dupa Vedānta ramane una dintre cele mai bune (daca nu cea mai buna) expuneri ale doctrinei Vedantei, o expunere complet libera de tendintele de modernizare si occidentalizare care s-au infiltrat pentru prima data in subcontinentul indian odata cu dominatia britanica si inca nu s-au atenuat. Acest text este o adevarata biblie a metafizicii si antropologiei traditionale. In Introducere in studiul doctrinelor hinduse Guénon trateaza aspectele istorice si cosmologice ale hinduismului si mai detaliat.

 Simbolismul Crucii

„Guenon, filosof esoteric francez contemporan, nu trateaza simbolismul crucii in sens restrans, crestin, si nici intr-unul restrictiv din punct de vedere al imaginii efective a obiectului de referinta. El este discutat in primul rand din perspectiva metafizica, aceasta fiind, sustine autorul, si cea mai importanta. Apoi semnificatia sa este regasita in interpretarea altor structuri cu aceeasi virtute explicativa dar cu o, daca putem spune astfel, geometrie diferita, cum este Arborele cu sarpele incolacit in jurul trunchiului sau tesatura cu firele sale intersectate. Firul rosu este mentinut de unghiul unic de abordare a intregii lucrari ce rezoneaza, de altfel, si cu pozitia autorului: sensul simbolic al unui fenomen sau al unui lucru nu il exclude pe cel istoric. Aceasta pentru ca, de fapt, cel din urma este conditionat, caci derivat, din principiul metafizic, care este cel esential de raportare. Celelalte niveluri de interpretare sunt contingente. In acest sens crucea reprezinta un soi de busola de orientare in mijlocul starilor multiple de existenta a ceea ce este real: Fiinta. Structura ei trimite, pe verticala, la ierarhia tipurilor ontologice (determinate de Fiinta) si, pe orizontala, la amploarea in