Teilhard de Chardin s-a nascut la 1 mai 1881 in Franta, la Oricines, Puy-de-Domes. In 1899 devine novice Iezuit si pana in 1911, anul hirotonisirii sale, se imparte intre activitatea profesorala in Colegiul Iezuit din Cairo si completarea propriilor studii de filozofie si teologie in Marea Britanie. Intre 1912 si 1914 Telihard de Chardin lucreaza in laboratorul de paleontologie al Muzeului National de Istorie Naturala din Paris, perioada in care isi descopera pasiunea pentru paleontologia umana si ia parte la lucrari stiintifice importante. In  timpul primului razboi mondial incepe sa scrie primele sale eseuri, in care conceptele stiintifice si cele religioase se intrepatrund pentru a da nastere stilului inconfundabil al autorului. Dupa terminarea razboiului isi da doctoratul la Sorbona si preda cursuri de geologie pana in 1923, cand se alatura unei campanii de cercetare desfasurate in China, unde coordoneaza o serie de cercetari arheologice care culmineaza cu descoperirea sinantropului.

Reintors in Franta in 1946 dupa multiple calatorii de cercetare prin Asia, Africa si America, i se interzice sa-si publice lucrarea Fenomenul uman, avand o serie de controverse cu oficiali ai Bisericii Catolice. In 1950 devine membru al Academiei de Stiinte din Paris si i se recunosc meritele. Ultimii cinci ani din viata ii petrece la New York.

Opera completa a lui Chardin este publicata postum de Editura Seuil: Le Phenomene Humain (1955); L'Apparition de l'Homme (1956); La Vision du Passe (1957); Le Milieu Divin (1957); L'Avenir de l'Homme (1959); L'Energie Humaine (1962); L'Activation de l'Energie (1963); La Place de l'Homme dans la Nature (1965); Science et Christ (1965); Comment je crois (1969); Les Directions de l'Avenir (1973); Ecrits du Temps de la Guerre (1975); Le Coeur de la Matiere (1976).