In volumul anterior si ingemanat cu acesta, Viata si semn, avansam o promisiune si un avertisment: nimeni nu moare de moarte buna, ci de cumul de erori. Omul este facut pentru realizare si longevitate. El este „programat" natural pentru o viata de peste 100 de ani; capacitatea celulelor de a se multiplica s-ar epuiza spre 120 de ani! Dar omul rateaza aceste premise cantitative si calitative ale fiintei. El traieste putin, adica sub programul sau natural; el nu stie sa-si dezvaluie calitatile de exceptie. Insumarea erorilor mici si mari, de fiecare zi, scurteaza viata si o intuneca. Pentru multi, viata este un cumul de erori. Erori nestiute, abateri imperceptibile de la legea naturala sau de la legea revelata, contrarieri ale dreptei naturi. Erori in aparenta banale, cum ar fi eroarea de a fi mahnit, care este o agresiune impotriva ta insuti si care iti injumatateste puterile. Sau conflictele cu sine, cu seamanul, cu spatiul, cu sacrul – si toate ne strica viata. Prin cumul, erorile fac o cifra mare si omul moare inainte de vreme sau decade inainte de a muri. Dar exista si inversul acestei situatii.

Exista si cumul de soarta buna. Omul este in stare sa adune nu doar greseli, ci si noroc (termen folcloric, partial sinonim cu „har"). Oare ar putea fi controlat procesul acumularii de soarta buna? intrebam in Viata si semn. In cartea de fata adaugam noi raspunsuri si sugestii la indreptarea vietii. Cum sa dizolvi negativitatea din soarta, acumulata in nelimitarea existentei tale. Cum sa restaurezi firea ta genuina. Spunem: Norocul are forma mintii. Dar mintea ce forma are? Ea are forma chipurilor pe care le evocam. Operatiunea cu chipuri ne mentine in mecanica gandirii. Numele divine, concentrarea, isihia – sunt forme bune, prin ele se face trecerea de la grosier la subtil, de la eroare la sansa. Recunostinta este o forma care te inrudeste cu zeii. Daca dai mintii forme bune, ritmic si staruitor, atragi circumstante favorabile tie. Pe aceasta se sprijina stiinta bunei sorti.

Cartea de fata are un aspect practic, ea propune o lucrare cu sine. Am impartit-o in trei parti: Initierea, Asceza, Realizarea. Sunt chiar etapele lucrului cu sine. Lucrul incepe prin scoaterea mintii din mecanica ei zilnica, extinzand spontan puterea sa. Asceza, in greceste, inseamna practica. Noi traducem prin „practica bunei sorti". Realizarea survine fie dupa o zi, fie dupa o viata. Cartea aceasta nu-i un manual. Ea jaloneaza doar drumul. Este multa oralitate: insemnari de practica. Multe din capitolele cartii au rezultat din practica, in timpul indrumarii Grupului de Optimizare umana. De mai bine de zece ani, functioneaza un astfel de grup si sute de persoane au frecventat, asiduu sau episodic, programul sau in Bucuresti, prin intalniri periodice, prin stagii si microstagii. Primele dezbateri despre destin si optimizare le-am sustinut la Sibiu, din 1985. Au urmat la Cluj, Timisoara, Iasi. Din 1990, ele au coerenta si regularitate.

Se poate spune ca in acesti ani e timpul unei desteptari sapientiale. Cu ani in urma, in 1980, semnalam un aspect al civilizatiei actuale: „desteptarea filologica". Adica extensia textului la toate nivelurile vietii, de la talpa pana la varful piramidei; acapararea textului de catre puterea politica pentru legitimizarea autoritatii uzurpante. Apoi, la final de mileniu, observam ca suntem in plin proces al „desteptarii sapientiale": extinderea interesului pentru armonizarea fiintei si buna folosire a vietii. Aceste suite de insemnari, spuneam, se nasc din ceea ce am numit conferinte-atelier, sau seminarii-atelier. Exercitiul este nelipsit, iar cuvintele nu sunt teorii, ci parte dintr-o experienta. Nu sunt prelegeri filosofice, ci insotesc o lucrare.

Terapia destinului incepe cu analiza destinului. Asadar, buna parte a volumului ofera repere pentru o analiza. Am sistematizat trei categorii de factori care determina „alegerile" in destin. a) Factori de dinaintea nasterii noastre: ereditari, genetici, cauzali – un palier impresionant, greu de controlat, dar determinant, cu mari rasfrangeri asupra destinului personal. b) Factori din timpul primei copilarii, din perioada identificarii orale, anale si genitale, conflicte a caror cheie s-a pierdut; palier accesibil si vindecabil. c) Factori actuali: partea vazuta, reperabila, deci mai lesne controlabila, a aisbergului sortii. Pentru demersul nostru, folosim doua notiuni: „Terapia destinului" si „Cumul de soarta buna". Ele sunt partial sinonime, dar au si cateva note distincte. Prima notiune, terapia destinului, presupune o actiune sistematica, avand repere precise, reguli, program, exercitii. Terapia destinului este o disciplina si o cautare sistematica, specializata, indrumata, desprinsa de cotidian, practicata intr-un cadru anume. „Cumul de soarta buna" implica un autocontrol si o practica a binelui nedesprinse de cotidian, ci in lume. Pastrand toate angajarile tale familiale, profesionale, sociale. Dar adoptand o atitudine mentala noua, imbunatatind imaginea de sine, consolidand gandirea pozitiva. Asta incepe cu interiorizarea legii revelate; si instinctele nu mai au izbucniri stihiale, dreapta natura nu mai e contrariata. Desi practicat in lume, cumulul de soarta buna presupune disciplina, legatura cu un indrumator si cu o ambianta, care sa previna tendinta cazatoare a firii. Nicio sporire nu se face fara ascultare si fagaduinta. Astazi vedem sporind categoria cautatorilor de intelepciune, practicieni ai armoniei. Cartea aceasta le este dedicata.

Vasile Andru