Ochiul inimii

Descriere

Unele cărți schimbă felul în care ne punem întrebări despre lume și existență. Ochiul Inimii este o astfel de carte.

Frithjof Schuon (1907−1998), unul dintre marii metafizicieni și exponenți ai filozofiei perene moderne, invită cititorul să descopere prin această lectură o perspectivă asupra omului, religiei și cunoașterii care depășește granițele epocilor și ale tradițiilor. Pornind din miezul marilor religii ale lumii, autorul explorează relația dintre Adevărul metafizic și formele prin care acesta se exprimă, precum și relația dintre intelect și contemplație, dintre frumusețe, simbol și experiența sacrului.

Scrisă cu rigoare intelectuală și profunzime spirituală, cartea evidențiază unitatea principiilor care guvernează viața umană. Pentru Schuon, „Ochiul Inimii” desemnează facultatea lăuntrică prin care omul poate recunoaște Adevărul dincolo de aparențe și poate redescoperi dimensiunea sacră a existenței.

Ca un tribut adus Infinitului lui Dumnezeu, temele abordate în carte sunt variate: relația liberului arbitru cu predestinarea, Atotputernicia lui Dumnezeu în fața răului și legătura dintre credință și inteligență. Firul comun al acestor varii probleme este claritatea enunțării „simplității” lui Dumnezeu.

Deopotrivă provocatoare și revelatoare, Ochiul Inimii se adresează tuturor celor preocupați de marile întrebări privind sensul vieții, natura cunoașterii și destinul spiritual al omului. Este una dintre lucrările esențiale ale gândirii tradiționaliste și o invitație la o lectură care nu doar informează mintea, ci cheamă și la o transformare a privirii interioare.

„Mi-am văzut Domnul cu Ochiul Inimii.
L-am întrebat: Cine ești? și mi-a răspuns: Tu!” − Manṣūr al-Ḥallāj, Divan (Poeme mistice)

„În această carte, ca peste tot în scrierile lui Schuon, impresionează caracterul ierarhic și vertical al gândirii sale – descrierea unei Realități absolute și transcendente care se desfășoară prin Atotposibilitate și în final se întoarce la Sine prin ființele umane «create după chipul lui Dumnezeu». Frumusețea este vehiculul acestei întoarceri: frumusețea exterioară care vine de la Dumnezeu și conduce înapoi la El; și frumusețea interioară – virtutea – care este esențială pentru participarea umană la Natura Divină.”

− Huston Smith

„Omul aflat în căutarea lui Dumnezeu trebuie să coboare în inima sa pentru a regăsi Paradisul pierdut și a realiza Unitatea Existenței.”

„A fi în mod deplin om înseamnă «a deveni Dumnezeu».”

„Adevărul, sau binele, este urma lui Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu.”

„Orice cale spirituală, independent de felul sau de nivelul său (fie ea de natură activă, afectivă sau intelectuală, fie că se oprește la individualitate sau că o depășește), comportă trei mari grade: purificarea, prin care «lumea iese din om»; deschiderea, prin care «Divinul intră în om»; și unirea, prin care «omul intră în Dumnezeu».”

„Cine spune lume spune implicit Dumnezeu. Lumea, în măsura în care nu este Dumnezeu, se reduce riguros vorbind la neant; dar, în măsura în care nu este neant, ea este în mod esențial Dumnezeu.”

„Cu simpla sa gândire omul nu poate merge prea departe,
Cel care vede cu inima învață să-l iubească pe Allāh.
Căci în mintea sa omul zămislește gânduri deșarte,
Dar în inimă îndoiala nu te mai poate atinge.”

− Frithjof Schuon

CUPRINS

Cuvânt-înainte, de Huston Smith 9
Prefața editorului, de Harry Oldmeadow 13
Prefața autorului 21

PARTEA I
Metafizică și cosmologie 

Ochiul Inimii 29
Despre Cunoaștere 39
An-Nūr 49
Nirvāṇa 73
Despre stările postume 85

PARTEA A II-A
Forme ale spiritului

Creștinism și budism 99
Misterul Bodhisattva 115
Observații elementare asupra enigmei kōan 143
Īmān, Islām, Iḥsān 149
Intelectualitate și civilizație 157

PARTEA A III-A
Viața spirituală

Despre modurile realizării spirituale 163
Microcosmos și simbol 185
Despre rugăciune și integrarea elementelor psihice 199
Transgresiune și purificare 209
Despre sacrificiu 227
Capcana dublă 235
Despre meditație 245

ANEXĂ
Selecții din scrisori și alte scrieri inedite 259
Glosar 273
Despre autor 295
Fișă bibliografică 297