Teoria traumei orientate spre identitate (IoPT) dezvoltată de către Franz Ruppert reprezintă o abordare modernă și profundă a psihicului uman, ancorată în teoriile dezvoltării și atașamentului. 

La bază, IoPT privește spre afectarea psihicului uman în urma experiențelor traumatice și aduce o înțelegere complexă și clară asupra simptomelor și schimbărilor care apar în funcționarea noastra, post-traumatic.

În acest sens, o experiență traumatică determină scindarea psihică în trei părți:

- partea traumatizată- acea parte care încapsulează toate detaliile experimentării traumei;
- partea de supraviețuire- care conține toate mecanismele de protecție și strategiile complexe de supraviețuire generate- și
- partea sănătoasă- ancorată în realitate, cu resurse și dorință de adevăr, sănătate și autoreglare.

Forma de aplicare a teoriei în practică poartă numele de Metoda intenției: o formă la fel de complexă, clară (și, aparent, simplă) de investigare și lucrul cu psihicul uman, care cere multa experiență, formare, supervizare și grijă din partea facilitatorului. Cu ajutorul ei pot fi investigate diferite trăiri, experiențe, înțelegeri, blocaje sau pattern-uri relaționale pe care persoana și le observă și pe care dorește să le schimbe.

În calitate de psihoterapeut cu experiență în lucrul cu persoane cu mare răspundere profesională, am observat prin lucrul cu Metoda intenției cum provocările profesionale vorbesc de cele mai multe ori despre experiențele traumatice din copilărie și despre felul în care ele au fost traversate.

Cu ajutorul metodei intenției și teoriei traumei orientată spre identitate, observăm adeseori:

- Cum strategiile de supraviețuire care au funcționat în relație cu un tată autoritar sunt folosite în mediul profesional- de exemplu, invizibilitatea de la locul de muncă, făcutul pe plac, teama automată de “autoritate” sau investirea persoanelor cu rol ierarhic superior cu agresivitate;
- Cum strategiile de protecție din relație cu o mamă absentă se regăsesc în relațiile cu colaboratorii, iar oamenii fac mai mult decât li se cere, cum se responsabilizează pentru cei care nu lucrează sau își asumă roluri de salvatori pentru colegi sau colaboratori necooperanti;
- Cum auto-minimizarea sau autocritica sunt folosite și justificate ca “motivatori”, pentru că acelea au fost tratamentele folosite în familia de origine,
- Cum nu există o claritate în legătură cu comportamentele sănătoase și cele agresive și cum adeseori agresorii sunt idealizați, iar adevărul blamat, chiar și în zone profesionale.

Ce înseamnă să “te întâlnești cu sinele tău”?

Un proces de lucru cu Metoda intenției nu presupune o sesiune de discuții clasice cu un psihoterapeut, în care se explorează gânduri, emoții și trăiri corporale despre experiențele amintite de către client. Întâlnirea cu sine (Self-encounter, așa cum este actualmente denumită sesiunea de lucru cu Metoda intenției) arată ca și cum ai stabili scopul întâlnirii și ai chema în ședință toate acele părți ale tale care au legătură cu subiectul deschis în proces.

O intenție poate să arate ca o propoziție formulată clar (spre exemplu: "Vreau să înțeleg de ce mă simt invizibilă la muncă") și, folosind fenomenul rezonanței, persoana își explorează și dinamica internă care i se va așterne în față, ca un tablou.

Poate vedea cum partea din sine care se simte invizibilă s-a format, de fapt, în urma unei experiențe timpurii despre singurătate și abandon matern sau cum partea legată de muncă este o strategie prin care putea primi validare de la părinți.

În întregul proces, rolul psihoterapeutului nu este de a interpreta sau corecta, ci de a susține claritatea și contactul autentic cu adevărul clientului.

Autovalorizarea, capacitatea de a cere beneficii profesionale corecte sau curajul de a vorbi public sunt profund influențate de experiențele timpurii de respingere, umilire sau neglijare. Teoria traumei orientată spre identitate aduce șansa de a lucra cu toate aceste efecte din psihicul uman în mod clar, cu blândețe și compasiune.

Spre deosebire de alte metode care invita la reconciliere simbolică sau la idealizarea sistemului familial, IoPT lucrează cu realitatea emoțională concretă. Nu susține ideea că părinții trebuie scuzați cu orice preț sau că suferința trebuie “vindecată” prin iertare. În schimb, propune contactul direct cu ceea ce a fost: abandon, agresiune, indiferență. Doar prin simțirea emoțiilor personale și asumarea propriului adevăr trăit ne putem integra experiențele, iar adultul se poate simți întreg.

Teoria traumei orientată spre identitate este o formă terapeutică curajoasă, precisă și foarte profundă. Este o invitație la a ne întoarce în noi cu sinceritate, de a ne recunoaște adaptările automate, de a le regla și de a construi relații noi, dintr-un loc de adevăr interior. Este o cale de lucru care cere timp, angajament și răbdare, însă recompensele sunt pe măsură: o identitate clară, coerentă și un sentiment autentic de libertate și curaj.

_____________________________

Livia Căciuloiu
psihoterapeut specialist, supervizor IoPT