Vindecarea traumei de dezvoltare este o carte care reușește să surprindă complexitatea umană și să sprijine sănătatea relațională și recuperarea vitalității, fiind inspirată de cercetări recente cu privire la traumă, teorii psihologice avansate, cercetări despre atașament și neurobiologie. Este în același timp un ghid practic și modern, care explorează impactul traumelor timpurii asupra dezvoltării umane, fară a patologiza suferința umană. Vindecarea este privită nu ca o întoarcere în trecut ci ca regăsirea sinelui autentic în prezent.

În carte sunt detaliate informații despre trauma de dezvoltare, cea de șoc, trauma culturală și intergenerațională, pentru a ajuta cititorul să se familiarizeze cu provocările deconectarii de sine și de ceilalți într-un context mai amplu, nu doar la nivel individual ci și la nivel de comunitați și de societate. Traumele de dezvoltare sau traumele timpurii sunt încadrate ca o subcategorie a traumei complexe și reprezintă de fapt „traumele relaționale și emoționale care apar în copilărie ca raspuns la eșecul ce ține de mediu și de atașamentul deficitar.”

Cartea transmite ideea că trauma de dezvoltare nu este despre ceea ce ni s-a întâmplat, ce ni s-a făcut, ci mai degrabă despre ce nu am primit, în special conectare. Ne naștem cu nevoia de conectare și învățăm pe parcurs să ne deconectăm de sine, de nevoile noastre, de corpul și emoțiile noastre. În acest context, vindecarea nu devine un proces de “reparare”, ci unul de recuperare a vitalității, prezenței și contactului autentic cu sine și cu ceilalți.

Autorii introduc modelul terapeutic NARM (Modelul Relational Neuro-Afectiv), care onorează lumea interioară a persoanei, nu caută “vinovați” și pune accent pe sănătatea relațională, nu pe boală. Abordarea NARM este axată pe momentul prezent, pe proces (adaptările apărute în  urma traumei, nu pe povestirea lor), ancorată în aici și acum (centrată pe conștiința adultă), orientată spre resurse și conținere, axată pe curiozitate și pe conștientizarea tiparelor de bază care genereză simptomele (și nu pe îndepărtarea acestora), nu împinge spre conectare, ci explorează provocările legate de conectare ale persoanei, nu împinge pe cineva să simtă, ci explorează ce îi împiedică pe oameni să intre în contact cu emoțiile lor.

Conform teoriei NARM, nevoile de dezvoltare nesatisfăcute în copilărie nu dispar, ci se transformă în strategii de supraviețuire:

- nevoia de conectare ( a fi conectați cu ceilalti, cu propriul corp și emoții)

- nevoia de acordaj (a fi acordat la propriile nevoi și emoții),

- nevoia de încredere (a fi dependent/independent într-un mod sanatos)

- nevoia de autonomie (a stabili granițe sănătoase, a ne spune părerea fără frică, vinovăție sau rușine)

- nevoia de iubire-sexualitate (a trăi cu inima deschisă, a îmbina o relație iubitoare cu o sexualitate vitală)

Atunci când copilul nu primește suficientă conectare, siguranță, sprijin sau validare, sistemul nervos învață să se adapteze pentru a menține relația și a reduce suferința. NARM nu vede aceste strategii ca defecte, ci ca dovezi ale capacității de supraviețuire, iar vindecarea apare atunci când persoana poate recunoaște nevoia originală din spatele strategiei și își recâștigă libertatea de a răspunde diferit în prezent. Astfel, libertatea obținută dincolo de identificările noastre, devine libertatea de a alege, realizând că lumea reprezintă astăzi mult mai mult decât ceea ce am învățat în familia mea.

Cartea Vindecarea traumei de dezvoltare explică într-un limbaj clar și empatic cum experiențele timpurii ne modelează profund viața emoțională și în același timp oferă un cadru integrat, practic și plin de speranță pentru înțelegerea și vindecarea rănilor profunde. Reprezintă o lectură valoroasă atât pentru profesioniștii în domeniu, cât și pentru cititorii interesați de dezvoltare personală, de înțelegerea propriei povești de viață.

_____________________________

Mihaela Svet
psiholog, psihoterapeut de familie, practician Somatic Experiencing®, terapeut NARM