Ce ne poate spune un mit vechi de mii de ani despre noi, cei de astăzi? Poate mai mult decât ne-am aștepta. Povestea lui Isis și Osiris, unul dintre cele mai importante mituri ale religiei egiptene, este, la prima vedere, o poveste despre iubire, pierdere și renaștere. Dar, dacă privim puțin mai atent, descoperim în ea teme care ne sunt surprinzător de familiare: dorința de a repara ceea ce s-a rupt, trecerea prin suferință, transformarea și căutarea unui echilibru.

Despre toate acestea au discutat Andreea Tincea, Chief Editor, și Sorin Lucaci, PR Herald, într-un interviu dedicat volumului lui Plutarh, „Despre Isis și Osiris. Mitul fundamental și misteriile din religia egipteană”.

O poveste de iubire care ascunde mult mai mult

Isis și Osiris sunt, probabil, unul dintre cele mai cunoscute cupluri din mitologia egipteană. Povestea lor are toate ingredientele unei mari drame: iubire, trădare, moarte, suferință și, în cele din urmă, renaștere.

Dar Isis nu este doar soția care își plânge partenerul. Ea pornește într-o căutare și luptă pentru a reface ceea ce a fost distrus. În această călătorie, personajul ei trece prin mai multe transformări: este fiică, soție, regină, dar și vindecătoare.

Tocmai de aceea, Isis poate fi privită și ca un arhetip al femininului. Este iubitoare, dar puternică. Suferă, dar nu rămâne blocată în suferință. Caută, luptă și, în cele din urmă, reface întregul. Parcursul ei devine astfel o poveste despre transformare și despre puterea de a aduce din nou echilibrul acolo unde acesta a fost pierdut.

De ce este atât de importantă renașterea?

Unul dintre marile simboluri ale mitului lui Isis și Osiris este, bineînțeles, renașterea.

Osiris trece prin moarte, iar povestea sa nu se încheie aici. Dimpotrivă, moartea devine începutul unei alte forme de existență. În acest sens, mitul vorbește despre un lucru pe care îl întâlnim în multe tradiții: pentru ca ceva nou să apară, ceva vechi trebuie să se încheie.

Mitul poate fi privit ca un parcurs al devenirii: omul trece prin schimbări, prin momente în care pierde ceva, se transformă și încearcă să se regăsească. De aceea, povestea lui Isis și Osiris nu trebuie privită doar ca o relatare despre trecut. Ea poate funcționa și ca o hartă simbolică a transformării interioare.

Isis și Osiris, între lumină și întuneric

Mitul este construit în jurul unor contraste puternice: bine și rău, lumină și întuneric, viață și moarte, divin și pământesc. Pe de o parte îi avem pe Isis și Osiris, cuplul regal asociat cu lumina, ordinea și echilibrul. De cealaltă parte se află Seth și soția sa, care reprezintă forțele întunecate și tulburarea acestei ordini.

Pentru vechii egipteni, însă, această ordine nu era doar una simbolică. Ea avea legătură directă cu natura și cu viața de zi cu zi. Regele și regina aveau responsabilitatea de a păstra echilibrul lumii, astfel încât comunitatea să poată prospera. Așa se explică și una dintre caracteristicile importante ale mitologiei egiptene: natura, zeii, oamenii și ritualurile nu erau lumi separate. Toate făceau parte din aceeași imagine asupra existenței.

Când mitul devine ritual

Poate că aici povestea devine și mai interesantă. Pentru că, în Egiptul antic, mitul nu era doar ceva ce oamenii ascultau sau citeau. El era și trăit prin ritualuri. Existau procesiuni și ceremonii la care participa comunitatea, dar și ritualuri secrete, desfășurate în spații sacre, la care participau regele și preoții. În aceste ceremonii apăreau gesturi simbolice, invocații, dansuri și diferite acțiuni ritualice. Toate aveau un rol în recrearea simbolică a morții și renașterii lui Osiris.

Ideea din spatele ritualului era una puternică: inițiatul trebuia să moară simbolic față de existența sa anterioară pentru a putea renaște într-o altă formă. Cu alte cuvinte, misteriile nu erau doar despre cunoașterea unor informații ascunse. Ele presupuneau o experiență de transformare.

O poveste în ritmul naturii

Un alt lucru fascinant este legătura dintre aceste ritualuri și ritmurile cosmice. Ceremoniile erau legate de anumite momente ale anului și de fenomene precum fazele Lunii, echinocțiile, solstițiile sau eclipsele. Natura era prezentă în întregul spectacol ritualic. Și nu este deloc întâmplător.

Pentru lumea egipteană, ritmul naturii și ritmul vieții umane se aflau într-o relație permanentă. Moartea și renașterea, întunericul și lumina, dispariția și revenirea erau observabile atât în natură, cât și în experiența omului. Astfel, povestea lui Isis și Osiris devenea o imagine a unei ordini mai mari, în care omul nu era separat de lume, ci făcea parte din ea.

Ce înseamnă, de fapt, misterele egiptene?

Când auzim expresia „misterele egiptene”, ne putem gândi la secrete, ritualuri ascunse sau ceremonii greu de înțeles astăzi. Dar, în perspectiva discutată în interviu, în centrul lor se află o idee mult mai apropiată de experiența umană: transformarea.

Participantul la ritual era chemat să lase în urmă o formă veche de existență și să renască simbolic. Moartea devenea astfel un prag către o nouă viață. Această perspectivă explică de ce mitul lui Osiris a avut o asemenea importanță. Povestea zeului devenea și povestea celui care participa la ritual. Drama sacră nu mai era doar „a lui Osiris”, ci putea fi retrăită simbolic de fiecare om.

De ce ne mai interesează Isis și Osiris astăzi?

Poate tocmai pentru că, în spatele zeilor și al ritualurilor, găsim experiențe foarte omenești. Cu toții trecem prin pierderi. Cu toții încercăm, la un moment dat, să reparăm lucruri care s-au rupt. Ne schimbăm, renunțăm la anumite versiuni ale noastre și încercăm să construim altele. Uneori avem nevoie să lăsăm ceva în urmă pentru a putea merge mai departe.

Mitul lui Isis și Osiris este surprinzător de actual. Isis caută și reface. Osiris moare și renaște. Regele trebuie să păstreze echilibrul. Natura își urmează ritmurile. Comunitatea participă la poveste. Iar toate aceste elemente se întâlnesc într-o singură imagine a devenirii.

Poate că acesta este și motivul pentru care miturile antice continuă să ne atragă. Ele nu ne oferă neapărat răspunsuri simple, ci ne invită să privim aceleași întrebări din mai multe unghiuri.

Cine devenim după o pierdere? Ce trebuie să lăsăm în urmă pentru a ne transforma? Cum găsim din nou echilibrul? Și ce înseamnă, până la urmă, să ne întregim? Povestea lui Isis și Osiris nu rezolvă aceste întrebări pentru noi. Dar ne oferă o imagine puternică prin care le putem privi.

Iar dacă vrem să înțelegem mai bine religia egipteană, mitologia Egiptului antic și misteriile lui Isis și Osiris, cartea lui Plutarh este un punct excelent de pornire. Nu doar pentru a descoperi o poveste veche, ci pentru a vedea cât de multe sensuri poate ascunde un mit atunci când începem să-l privim dincolo de suprafața lui.