„Buddha” este termenul sanskrit pentru ceea ce voi numiți „trezit”, „trezit într-un mod miraculos”. Faptul de a răspunde, de a simți, de a vă arcui sprâncenele, de a clipi din ochi, de a vă mișca mâinile și picioarele – toate acestea reprezintă natura voastră miraculos trezită. Și natura aceasta este mintea. Iar mintea este Buddha. Și Buddha este calea. Iar calea este Zenul. Însă cuvântul „Zen” rămâne o taină atât pentru muritorii de rând, cât și pentru înțelepți. A vă vedea propria natură înseamnă Zen, înseamnă meditație.

Chiar dacă sunteți în stare să explicați mii de sutre și de shastre, până când nu vă vedeți propria natură, învățătura voastră va fi cea a unui muritor, nu a unui Buddha. Adevărata Cale este neasemuită. Ea nu poate fi descrisă în cuvinte. La ce bun scripturile? Însă cel care își vede propria natură află Calea, chiar dacă nu știe să citească… Totul, spune un Buddha, este o expresie a minții. Dar întrucât corpul său și expresiile corpului sunt fundamental vide, nu puteți afla un Buddha în cuvinte.

Calea este fundamental perfectă. Ea n-are nevoie să fie îmbunătățită. Calea n-are formă sau sunet. A o percepe este lucru greu și subtil. Este precum băutul apei: voi știți cât de caldă sau de rece este, dar nu puteți spune altora [lucrul acesta]. Ceea ce știe un Tathāgatha¹ rămâne ascuns oamenilor și zeilor. Trezia oamenilor este de scurtă durată. Câtă vreme rămân atașați de aparențe, ei nu sunt conștienți că mintea lor e vidă. Și prin greșitul lor atașament față de aparența lucrurilor, ei pierd Calea.

Dar dacă știți că totul vine din minte, voi nu vă mai atașați de nimic. Odată ce vă atașați, nu mai sunteți treji. De îndată ce vă vedeți propria natură, întregul Canon devine o simplă poveste. Nenumăratele sale sutre și shastre valorează cât o minte limpede. Înțelegerea se ivește deodată chiar la mijlocul frazei. La ce folosesc doctrinele?

Adevărul ultim este dincolo de cuvinte. Doctrinele sunt cuvinte. Ele nu sunt Calea. Calea este fără cuvinte. Cuvintele sunt iluzii. Ele nu se deosebesc de lucrurile ce se ivesc în visele voastre de peste noapte – fie acestea palate sau calești. Nu căutați plăcere în astfel de lucruri. Ele nu sunt altceva decât leagăn pentru renaștere. Nu vă agățați de aparențe și veți depăși toate obstacolele. Un singur moment de ezitare și veți ajunge în puterea diavolilor.

Corpul vostru real este pur și de nepătruns, dar din pricina iluziilor voi nu sunteți conștienți de el. Din cauza aceasta veți suferi karma în zadar. Oriunde veți afla plăcere, veți afla sclavie. Dar de îndată ce vă treziți la mintea și la corpul vostru originare, nu veți mai fi multă vreme înlănțuiți de atașamente.

Oricine renunță la transcendent pentru lumesc, în oricare dintre miriadele lui forme, este o ființă muritoare. Un Buddha este cel care își află libertatea atât în [lucrurile și evenimentele] bune, cât și în cele rele. Aceasta este puterea lui, karma nu poate să-l înhațe. Fără să se sinchisească de karma, Buddha o transformă. Cerul și infernul sunt nimic pentru el.

Dacă nu sunteți siguri, nu acționați. Odată ce acționați, rătăciți prin naștere și moarte văicărindu-vă să aflați un refugiu. Ca să înțelegeți mintea aceasta, voi trebui să acționați fără să acționați. Doar atunci veți putea vedea lucrurile asemeni unui Tathāgatha. Dar când apucați întâia oară pe Cale, atenția voastră nu trebuie să fie focalizată. S-ar putea să vă încânte tot felul de viziuni ciudate și asemănătoare visului, însă nu trebuie să vă îndoiți că toate scenele acestea vin din propria voastră minte, de nicăieri altundeva.

Dacă vedeți o lumină mai strălucitoare decât soarele, rămășițele atașamentelor voastre vor lua sfârșit și natura realității va fi revelată. O astfel de întâmplare servește drept temei pentru iluminare. Dar acesta e un lucru pe care doar voi îl cunoașteți. Nu puteți să-l împărtășiți altora. Sau dacă în timp ce mergeți, stați în picioare, vă așezați sau stați întinși în liniștea și întunericul nopții, totul vă apare cufundat în lumina zilei, nu vă înfricoșați. Este propria voastră minte ce se revelează sieși.

Dacă vă vedeți propria voastră natură, nu mai este necesar să citiți sutre sau să-l invocați pe Buddha. Știința și cunoștințele nu numai că sunt nefolositoare, dar ele acoperă trezia voastră asemenea unor nori. Doctrinele există doar pentru a arăta către minte. Odată ce ați văzut mintea, la ce bun să mai dați atenție doctrinelor?

¹ Unul dintre numele lui Buddha, însemnând „Cel-Ce-Este-Astfel”. Tathāgatha semnifică de asemenea esența, natura proprie a unui lucru, aseitatea, ceea-ce-îlface-să-fie-astfel, natura sau substanța ultimă a oricărei manifestări, Absolutul.