Ziua Internațională a Fericirii, sărbătorită anual pe 20 martie, este o invitație deschisă pentru fiecare dintre noi de a reflecta la ce înseamnă, cu adevărat, să ne simțim bine. Pentru unii, fericirea poate însemna liniște, pentru alții conexiune, siguranță sau sens. Indiferent de cum o definim, există un lucru pe care îl avem cu toții în comun: corpul și sistemul nostru nervos joacă un rol esențial în această experiență.

Unul dintre cele mai valoroase cadre care ne ajută să înțelegem acest lucru este Teoria polivagală, dezvoltată de Stephen W. Porges. Această teorie ne oferă o perspectivă mai blândă și mai umană asupra felului în care reacționăm la lume, explicând cum ne influențează sistemul nervos stările emoționale, relațiile și sentimentul de siguranță. Ideile sale sunt prezentate accesibil și în lucrări precum Nervul Vag si Teoria Polivagala sau Lumea noastră polivagală.

Fericirea nu este doar o emoție, ci o stare de siguranță

Din perspectiva teoriei polivagale, fericirea nu este doar ceva ce „simțim”, ci ceva ce trăim în corp. Ea apare mai ales atunci când sistemul nostru nervos percepe siguranță.

Există trei stări principale prin care trecem cu toții, uneori fără să ne dăm seama:

Starea de siguranță și conectare (ventral vagal) – când ne simțim în largul nostru, în siguranță, deschiși către ceilalți și către noi înșine.

Starea de mobilizare (luptă sau fugi) – când suntem în alertă sau sub stres.

Starea de blocaj (îngheț) – când ne simțim copleșiți și ne retragem.

Toate aceste stări sunt normale și au rolul de a ne proteja. Înțelegerea lor ne poate ajuta să ne raportăm cu mai multă blândețe la noi înșine — idee dezvoltată pe larg de Deb Dana, una dintre cele mai importante voci care a făcut teoria polivagală accesibilă în psihoterapie.

Prin cărți precum Cum ne recăpătăm starea de bine, conectare și siguranță sau Ancorat, ea oferă instrumente concrete pentru a recunoaște stările sistemului nervos și pentru a reveni treptat la siguranță, ajutând oamenii să își construiască o relație mai stabilă cu propriile emoții și experiențe.

Suntem construiți pentru conexiune

Un aspect central al teoriei polivagale este ideea că nu suntem făcuți să funcționăm singuri. Creierul uman este un „organ social”, iar reglarea emoțională se întâmplă adesea în relație cu ceilalți.

Această perspectivă este susținută și de intervenții practice dezvoltate pe baza teoriei, precum Safe and Sound Protocol, creat de Stephen W. Porges și Karen Onderko. Acest protocol utilizează sunetul pentru a ajuta sistemul nervos să detecteze mai ușor siguranța, facilitând astfel conectarea socială și reglarea emoțională.

În același spirit, cartea Vindecare în ritmul tău subliniază faptul că fiecare persoană are propriul ritm de vindecare și că relațiile sigure joacă un rol esențial în acest proces.

Fericirea arată diferit pentru fiecare dintre noi

Nu există o singură formă de fericire. Pentru unii, ea înseamnă energie și entuziasm, pentru alții liniște, stabilitate sau sentimentul de apartenență.

Teoria polivagală ne invită să renunțăm la presiunea de a fi „bine” tot timpul și să ne orientăm spre autenticitate și reglare. Este în regulă să avem momente dificile — important este să avem resursele necesare pentru a reveni la o stare de siguranță.

Pași mici care susțin starea de bine

Starea de bine nu este o destinație, ci un proces continuu de învățare și îngrijire. Fericirea autentică include și momentele în care alegem să fim blânzi cu noi înșine, să cerem sprijin și să ne înțelegem nevoile emoționale:

• Mișcarea blândă: Nu vorbim de maraton, ci de mișcări care îi spun corpului că ești liber să te miști. Un stretching ușor, un dans liber sau o plimbare lentă pot „scutura” energia stresului din mușchi.

• Conștientizarea semnalelor (Awareness): Identifică unde te afli pe „scara” polivagală. Recunoaște tensiunea din corp înainte ca aceasta să devină anxietate.

• Exerciții de respirație: Expirațiile prelungite activează direct nervul vag ventral, trimițând creierului semnale de siguranță.

• Coreglarea socială: Interacțiunile blânde, tonul calm al vocii și contactul vizual cu persoane de încredere sunt „hrană” pentru sistemul nervos.

• Hacking senzorial: Muzica melodică și mediile liniștite pot „păcăli” sistemul nervos să iasă din starea de alertă.

• Contactul cu natura: Nu e doar un clișeu. Sunetul frunzelor, lumina naturală și spațiul deschis trimit semnale directe de siguranță către creierul tău arhaic. Natura este cel mai rapid mod de a „ateriza” în starea verde

Aceste experiențe simple pot crea condițiile în care corpul nostru se simte în siguranță — iar din această stare, fericirea devine posibilă.

Un alt mod de a privi fericirea

Poate că fericirea nu este ceva ce trebuie urmărit constant, ci ceva ce apare atunci când există siguranță, conexiune și echilibru interior.

Din această perspectivă, cea mai importantă întrebare nu este „Cum pot fi mai fericit?”, ci: „Ce mă ajută să mă simt în siguranță și conectat?”

Pentru că, atunci când sistemul nostru nervos percepe siguranță, lucrurile încep să se așeze diferit: gândurile devin mai clare, emoțiile mai ușor de gestionat, iar relațiile mai autentice. Nu mai este nevoie să forțăm starea de bine — ea începe să apară în mod firesc.

Acest mod de a privi fericirea ne invită să ne mutăm atenția de la presiunea de a „fi bine” la grija față de ceea ce ne susține cu adevărat: relațiile în care ne simțim în siguranță, momentele de liniște, ritmul personal și capacitatea de a ne întoarce, iar și iar, la noi înșine.