Titus Burckhardt (1908–1984) a fost un membru de frunte al școlii „tradiționaliste” sau „perenialiste” de gândire religioasă comparată, cunoscută pentru susținerea ideii de „unitate transcendentală a religiilor”.

El a fost, de asemenea, un expert în islam, în artele și meșteșugurile islamice și în dimensiunea sa spirituală, sufismul. În anii ’30, Burckhardt a vizitat Maghrebul islamic, unde a locuit o perioadă în vechiul oraș Fez. Acolo a urmat cursuri la Universitatea al Qarawiyyīn, despre științele islamice tradiționale.

În anii ’50 și ’60, Burckhardt a realizat traduceri selective în limba franceză, considerate lucrări de pionierat și de referință, ale unor clasici sufiți precum Ibn al-ʿArabī – Fuṣūṣ al-Ḥikām (Bezels of Wisdom; „Cartea înțelepciunii”, Editura Herald, 2023), ʿAbd al-Karīm al-Jīlī – Al-Insān al-Kāmil (Universal Man; „Omul universal”) și Mulay al-ʿArabī ad-Darqāwī – Rasāʾīl (Letters; „Scrisori”).

În anii ’70, Burckhardt a fost numit de UNESCO în funcția de consilier special al guvernului marocan, cu referire în special la conservarea patrimoniului arhitectural unic din Fez, oraș a cărui istorie politică, culturală și spirituală o descrisese deja în lucrarea sa Fez, City of Islam. În această perioadă a publicat și lucrarea foarte apreciată Art of Islam: Language and Meaning, o monografie care expune principiile intelectuale și spirituale ale artei sacre islamice.

În 1999, la Marrakech a avut loc un colocviu internațional (intitulat „Hommage à Titus Burckhardt”) pentru a comemora excepționalele sale realizări. Celelalte scrieri ale lui Burckhardt includ: Moorish Culture in Spain, Mystical Astrology According to Ibn ʿArabī, Alchemy: Science of the Cosmos, Science of the Soul, Sacred Art in East and West, Chartres and the Birth of the Cathedral și Siena, City of the Virgin.

Au fost publicate și patru colecții postume ale scrierilor sale: Mirror of the Intellect, The Foundations of Christian Art, The Foundations of Oriental Art și The Essential Titus Burckhardt.