Calea catre inima spiritualitatii crestine - intelepciunea de la Muntele Athos

Descriere

Dialogurile pline de intelepciune si umor cu parintele Maximos de la Muntele Athos despre calea crestinismului ortodox ca un drum limpede, accesibil oricarui traitor ce cauta sa faca pasi inapoi spre propria natura luminoasa, in profunzimea fiintei, acolo unde bucuria prezentei lui Dumnezeu indulceste durerea omeneasca.

Muntele Tacerii: in cautarea spiritualitatii ortodoxe, pag 352 – 1buc

Lucrarea „Muntele tacerii” face parte din ceea ce am putea numi „trilogia atonita” a sociologului american de origine cipriota Kyriacos C. Markides, profesor la Universitatea din Maine.

Calatorind vreme indelungata in intreaga lume in cautarea unei ghidari spirituale autentice, autorul il intalneste in final pe „parintele Maximos”, un duhovnic charismatic, fost Protos (guvernator) al Sfantului Munte Athos si totodata ucenic direct al unuia dintre cei mai sporiti „batrani” (Geronda) ai secolului trecut: Sfantul Paisie Aghioritul.

Sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Maximos, „batran” in intelepciune, dar tanar de ani, autorul desluseste pas cu pas tainele „Caii Intreite” isihaste, fiind instruit in paza gandurilor, Rugaciunea lui Iisus si multe alte subiecte care tin de nevointa crestina (askesis).

Departe de a avea un ritm monoton si un ton arhaic, care poate fi uneori intalnit in lucrarile de acest gen, acest „jurnal isihast” este scris intr-un ton alert, modern, adresandu-se plin de intelegere laicului dezorientat al acestui mileniu, fie el si ateu pentru moment, urmarind sa-l convinga ca spiritualitatea autentica (dincolo de dogme si superstitii), spiritualitatea vie a Inimii, poate fi gasita si in propria sa vecinatate, nu neaparat pe meleaguri straine.

O lectura captivanta, plina de intelepciune si umor fin, continand si povestiri uluitoare despre marii practicanti contemporani ai spiritualitatii atonite.

Darurile desertului - Calea uitata a spiritualitatii crestine, 384 – 1buc

Cartea Darurile Desertului este cu adevarat purtatoarea unei tipsii pline cu povesti despre darurile duhovnicesti din care parintii de la Muntele Athos se impartasesc zi de zi, ca efect si reverberatie a faptului ca si-au deschis vietile si inimile catre lucrarea plina de har a Rugaciunii lui Iisus. Cu aceasta carte, Markides reuseste sa coboare invataturile atonite din manastirile de la Sfantul Munte pana in casele noastre. Traditiile rasaritene stravechi de purtare si inchinare in acord cu valorile ortodoxe se aseaza, prin invataturile pline de dragoste de oameni ale parintelui Maximos, in proximitatea vietii laice, aici, in orasele in care, uneori, doar o speranta subtila si intuitia tacuta ne mai tin panzele orientate catre un sens profund al vietii. Dincolo de raspunsurile posibile oferite de biologie, neurostiinta, psihologie si dezvoltare tehnologica, socio-culturala senzatia omului modern este ca... mai e ceva.

Calea Intreita a duhovnicilor crestini, asa cum este prezentata de parintele Maximos acestui pelerin din lumea occidentala, poate aduce omului modern clarificare si o semnificatie pentru existenta umana: intelegerea evolutiva a sinelui in relatia cu Dumnezeu ‒ care nu este o miscare oarba, mecanica si automata spre dumnezeire. Sinele trebuie mai intai sa se arate in constiinta si apoi sa doreasca intens sa ajunga la o forma cat mai profunda de intregire. Indeplinirea unui asemenea scop ‒ eliberarea din stransoarea patimilor primare ‒ necesita efort si sacrificiu.

Izvorul Iubirii - Un pelerinaj in inima spiritualitatii crestine, pag 320- 1 buc

Izvorul Iubirii povesteste cu admiratie, respect, bucurie si pe alocuri cu umor, intr-un limbaj apropiat de inima omului contemporan, despre Hristos ca Arhetip divin descoperit lumii, a carui imagine este menita sa ne ajute sa ne vindecam de instrainarea de Spirit adusa de modernitate, prin crearea unui pod atat ideatic, cat si practic, intre minte si spirit. Parintele Maximos, episcop, calugar charismatic si indrumator duhovnicesc, vocea principala din cartile lui Markides, vorbeste despre Ecclesia ca „spital duhovnicesc” avand misiunea de a ajuta oamenii sa-si depaseasca boala existentiala. Adesea punand in oglinda abordarea psihologica si cea religioasa, dialogurile din carte parcurg discutii in care parintele Maximos explica ce inseamna askesis sau exercitiile spirituale (postul, rugaciunea sistematica si fara incetare, studiul scripturilor si al vietilor sfintilor etc.) pentru restaurarea intregii umanitati si a sanatatii spirituale; explica necesitatea metanoiei sau a pocaintei, transformarea fundamentala a modului in care simtim si gandim, schimbarea radicala a viziunii despre lume; explica pe intelesul publicului larg ce sunt roadele Duhului [agape (dragostea), chara (bucurie), eirene (pace), makrothymia (indelunga rabdarea), chrestotis (bunatate), agathosyne (facerea de bine), pistis (credinta), praotes (blandetea) si engratea (infranarea)] si cum practica Rugaciunii Inimii ne poate dezvalui darurile Duhului.

In Izvorul Iubirii, aceasta Cale Intreita a crestinismului rasaritean isi dezvaluie metoda iar stradania duhovniceasca devine un drum limpede, accesibil oricarui traitor ce cauta sa faca pasi inapoi spre propria natura luminoasa, in profunzimea fiintei, acolo unde bucuria prezentei lui Dumnezeu indulceste durerea omeneasca.