Mansur al-Hallaj s-a nascut in jurul anului 858 d.Hr in apropiere de Fars. La varsta de saisprezece ani devine discipolul lui Tustari; in 875 pleaca la Bagdad unde il are ca maestru pe`Amr Makki; acesta il investeste pe al-Hallaj ca sufit oferindu-i vesmantul traditional al misticilor musulmani, moment ce marcheaza intrarea discipolului in randul sufitilor, dupa o lunga perioada de pregatire spirituala.
In aceasta perioada se casatoreste si se apropie de Junaid (830-910), marele mistic irakian, care ii devine si calauza spirituala. Junaid este unul dintre primii mari mistici ai islamului, reprezentantul unei mistici ce se opune exteriorizarii ardorii spirituale, fiind preocupat de rigorile ascetismului si de riscurile unei posibile intrari in conflict cu traditia religioasa sunnita. El va condamna cu fermitate multe dintre afirmatiile indraznete ale discipolului sau. In acest rastimp a cunoscut si alti maestri cum ar fi an-Nuri; pornind de la ideile acestuia despre dragoste, al-Hallaj isi dezvolta propria conceptie despre iubirea pura: omul trebuie sa Il slujeasca pe Dumnezeu pentru simplu fapt ca Il iubeste fara sa astepte vreo rasplata.
In jurul anului 895 pleaca in pelerinaj la Mekka, iar la intoarcere, dupa un an de meditatie in singuratate, rupe legatura cu mediul mistic, dezbraca vesmantul de lana alba al sufitilor si incepe o viata de predicator. Dupa un al doilea pelerinaj, pleaca in India si Turkestan, ajungand pana la granitele Chinei.
In acea perioada instabila din punct de vedere politic si administrativ activitatea de predicator putea fi privita de cercurile conducatoare ca periculoasa; oricat de apropiata ar fi fost aceasta de islamul ortodox, ea putea ameninta structurile institutionale ale religiei, dar si ale statului.La intoarcerea din India, tara care in imaginarul popular arab reprezinta taramul vrajitoriei, al-Hallaj este banuit ca s-ar fi lasat prada unei inspiratii satanice. In jurul persoanei sale incep sa circule tot felul de povesti care au atras atentia autoritatilor asupra sa.
In anul 906, face un al treilea pelerinaj la Mekka unde ramane doi ani, aceasta fiind o perioada decisiva a vietii sale. Intors la Bagdad, capitala califatului, se dedica predicilor expunandu-se astfel calomniei adversarilor sai. In aceasta perioada imbraca un vesmant asemanator celui purtat de Iisus, iar calauza sa nu este altcineva decat Iisus asa cum este descris de catre islamul sunnit. Al-Hallaj isi continua predica in piete si moschei. Prin popularitatea castigata devine o amenintare pentru mediile conservatoare. Sunitii rigoristi care nu intelegeau termenii sai mistici il priveau ca pe un posibil agitator siit, iar unele grupuri alide, care doreau sa il influenteze pe calif in directia dorita de ele, nu acceptau raspandirea unei mistici sunnite ca cea a lui al-Hallaj.
In 907 este arestat, se refugiaza la Sous, dar este arestat din nou in anul 913 si in urma unui prim proces, isi petrece urmatorii opt ani din viata in inchisoare la Bagdad. Dupa un alt proces, care dureaza sapte luni, este condamnat la moarte. Este executat la Bagdad pe 27 martie 922, principala invinuire fiind ca ideile sale punea in pericol dogma islamica si siguranta statului.
*
In ceea ce priveste opera lui Mansur al-Hallaj, Louis Massignon in lucrarea sa monumentala La Passion de Husayn Ibn Mansur Hallaj, enumera urmatoarele scrieri:
- o serie de douazeci si sapte de relatari, riwaya, adunate de catre discipolii sai in anul 902 sub forma unor traditii primite in timpul experientei mistice in care Dumnezeu vorbeste direct la persoana intai;
- Kitab at-Tawasin, unsprezece texte scurte ce contin o investigare metafizica a originii omului si a finalitatii sale spirituale care este gnoza, al-ma'rifa, in sensul ei de cunoastere eliberatoare. Aceasta culegere de texte este faimoasa pentru relatarea dialogului dintre Dumnezeu si Diavol, care refuza sa se inchine in fata lui Adam, motivand ca in acest fel ar nega unicitatea lui Dumnezeu.
- poeziile stranse intr-o crestomatie, secvente poetice de lungimi si teme variate;
- logia in special novissima verba din ultima sa noapte stranse in Ahbar al-Hallaj.
Studiul operei sale lasa sa se intrevada doua perioade ale creatiei:
- prima perioada se intinde pana la incarcerarea sa din 913 si cuprinde o colectie de profetii si invocatii, du`a, scrise la Mekka, o parte a Divanului sau poetic, si fragmente teologice si de exegeza.
- a doua perioada contine scrierile sale din inchisoare pana la executia din 922 - in detentie i s-a permis sa scrie, sa corespondeze cu prietenii si discipolii sai, si chiar sa primeasca vizite, cel putin la inceput. Din aceasta perioada dateaza poezii tardive, ultimele sale imnuri si rugaciuni, precum si lucrarea Kitab at-Tawasin.
Alte fragmente pastrate din opera hallajiana formeaza "Bustan al-ma`rifa" - "Gradina cunoasterii", o colectie de sentinte mistice si filosofice transcrise in timpul discutiilor sale purtate in public cu adeptii din Bagdad.
Georgiana Nicoarea
