Nagamma nu a avut nicio educatie scolara care sa merite a fi mentionata si nu stia alta limba in afara celei materne, limba telugu. Inca de timpuriu, din cauza unor evenimente familiale nefericite si a urmarilor unei singuratati impuse, ea a studiat carti de cunoastere traditionala, acumuland astfel unele informatii literare care au reiesit din putinele ei scrieri in proza si in versuri. Oricum, atunci cand a devenit un locuitor obisnuit al Ashramului, ea a renuntat la tot, inclusiv la activitatile literare. Stand la picioarele Maestrului, zi dupa zi, ea a simtit un impuls irezistibil de a consemna in scris discutiile pe care le-au avut devotii cu Bhagavan, descoperind in aceasta munca o mica sadhana pentru ea insasi. A inceput sa consemneze aceste dialoguri sub forma unor scrisori in limba telugu catre fratele ei care locuia in Madras. Astfel au fost scrise 273 de scrisori. La acea vreme, Ashramul a publicat primele 75 de scrisori in timpul vietii lui Bhagavan, scrisori care au fost citite in prezenta sa (Sri Ramanasrama Lekhalu in limba telugu). Restul de 198 de scrisori au fost publicate ulterior, in patru volume diferite.