Abu'l‑Majd Majdud ben Adam Sana'i s‑a nascut la Ghazna si a trait in timpul domniei lui Bahram Shah (A. H. 512‑548/1118‑1152 A.D.). El paraseste inca de tanar lumea si placerile ei, si se presupune ca motivul unei astfel de hotarari trebuie cautat in urmatoarea imprejurare:

Sana'i frecventa curtile regilor si printilor, celebrand virtutea si faptele lor generoase. Cand sultanul Ibrahim din Ghazna se hotari sa ii atace pe idolatrii necredinciosi din India, Sana'i compuse un poem in lauda sa, si dadu fuga la curte pentru a‑l prezenta inainte de plecarea la lupta a monarhului. Trecand pe langa un nebun, acesta il blestema pe poet, pentru ca, in ciuda stiintei si invataturii lui, era cu totul nestiutor in privinta scopului pentru care Atotputernicul il crease; ii mai spuse ca atunci cand va fi chemat inaintea Creatorului, si va fi intrebat ce aduce cu el, va putea doar sa reproduca laudele sale la adresa regilor si printilor - muritori, ca si el. Aceste cuvinte facura o impresie atat de puternica in mintea sensibila a cucernicului filozof, incat parasi indata lumea, renuntand la luxul si vanitatile curtii.

Cam tot pe atunci Bahram Shah ii oferi ca sotie pe sora sa, onoare pe care Sana'i totusi o refuza plin de recunostinta, si aproape imediat pleca intr‑un pelerinaj la Mecca si Medina.

Sana'i a fost atacat de‑a lungul intregii sale vieti din cauza declaratiilor sale considerate neortodoxe; dar curtea califului din BaghdAd a publicat o fatwa, aparand ortodoxia acestuia impotriva calomniatorilor. Se presupune ca data mortii lui Sana'i a fost 576/1181.