Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare (n. 329 sau 330, Kayseri, Imperiul Roman – d. 379 d.Hr., Kayseri, Imperiul Roman) a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii si unul din cei trei arhiepiscopi de seama rasariteni („Cei Trei Cappadocieni"), ai Bisericii Ortodoxe, alaturi de Grigore de Nazianz ("Teologul") si Ioan Gura de Aur.

Sfantul Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanti parinti ai bisericii ortodoxe si unul dintre cei mai mari teologi crestini. S-a nascut in Pont in jurul anului 329 si a murit in Cezarea in ziua de 1 ianuarie 379.

Sf. Vasile a scris cateva carti impotriva lui Eunomie si a arianismului in general, in care apara teza Trinitatii. In "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile trateaza chestiunea Sfantului Duh si combate anumite miscari din Macedonia care negau existenta Duhului Sfant. El a scris de asemenea un mare numar de lucrari exegetice despre Psalmi, Isaia si Iov, 24 de predici si a tinut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie si 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice. Alte importante scrieri sunt Liturghia Sf. Vasile cel Mare si Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.