Filocalia lui Origen

Origen s‑a nascut catre 185, in Alexandria, Egipt, intr‑o familie de crestini. Dupa o educatie buna primita in familie si continuata in renumitele scoli alexandrine, Origen isi completeaza cunostintele teologice cu Clement, cel mai cunoscut apologet al timpului sau, frecventand in acelasi timp cursurile de filosofie tinute de Ammonius Saccas, cel care a fost maestrul lui Porfir si Plotin.

Cand Origen abia implinise optsprezece ani, Demetrios, episcopul bisericii din Alexandria, ii ofera conducerea scolii catehetice ramasa libera prin plecarea lui Clement in Asia Mica din cauza persecutiilor. Scoala catehetica nu pregatea doar catehumeni in vederea primirii botezului, ci era totodata o scoala in care elevii erau deprinsi cu traiul ascetic, plin de privatiuni. Origen insusi ducea o viata extrem de austera, manca si dormea foarte putin, dedicandu‑si cea mai mare parte a timpului studiului cartilor sfinte. Sub puternica influenta a lui Clement Alexandrinul, accentul cercetarii sale se va deplasa spre descifrarea sensurilor alegorice si mistice ale Sfintei Scripturi.

Reputatia lui Origen creste necontenit, nu numai pentru spectaculoasele convertiri la crestinism pe care le face, cat mai ales pentru cunostintele profunde si variate de care da dovada in cursul disputelor filosofice sau religioase. In mediile crestine el se bucura de o autoritate de necontestat, fiind considerat un adevarat arbitru al credintei.

In timpul persecutiilor din timpul domniei lui Decius, Origen este nevoit sa se ascunda timp de doi ani in casa unei nobile, pe nume Iuliana, rastimp in care scrie doua tratate: Despre rugaciune si Indemn la martiriu. Mai tarziu va fi arestat, intemnitat si torturat. Indata ce persecutiile au incetat, Origen este eliberat, dar nu mult timp dupa aceea se stinge din viata in cetatea feniciana Tyr, in anul 254. Avea saizeci si noua de ani.

Origen este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori bisericesti. Fecunditatea lui literara este extraordinara. Influenta ideilor lui Origen asupra contemporanilor sai si asupra gandirii crestine in general a fost uriasa.

Opera exegetica

Aici sunt grupate lucrarile cunoscute sub numele de scolii (scurte adnotari la anumite cuvinte sau pasaje dificile din scrierile sfinte), omilii (predici adresate poporului, deopotriva religioase si morale) si comentarii. Cartile ce fac obiectul acestor scrieri sunt: Pentateuhul; Iosua, Judecatori, Regi, Iezechil etc. precum si Evangheliile, Faptele Apostolilor si Epistolele Sf. Pavel.

Scrieri (dogmatice, apologetice, practice)

- Despre principii (Peri Arhon/De principiis) este lucrarea capitala a lui Origen si prima mare incercare de sinteza teologica. Acest tratat, scris in perioada 220-230, a fost conceput ca un curs de dogmatica, in care autorul incearca sa prezinte intr‑un mod stiintific si sistematic principiile credintei crestine, bazandu‑se in special pe Sfanta Scriptura si pe traditie.

- Impotriva lui Celsus (Contra Celsum /Kata Kelsou) este cea mai importanta apologie a crestinismului, scrisa ca o replica la Tratatul despre adevar al lui Celsus, un filosof care incercase sa combata doctrina crestina folosindu‑se de argumente de ordin etic, filosofic si religios.

- Despre rugaciune este un tratat scris in maniera lui Tertulian si Ciprian, care indeamna la practicarea neincetata a rugaciunii, inteleasa ca legatura tainica cu Dumnezeu.

Sfantul Grigorie de Nazianz, supranumit Teologul, s-a nascut in jurul anului 330, in Arianz, langa oraselul Nazianz din Capadocia. Sf. Grigorie isi insuseste cultura profana (filozofia si retorica) in Cesareea din Capadocia, apoi studiaza in Cesareea din Palestina si Alexandria.Formatia filozofica si-o desavarseste indeosebi la Atena, loc unde leaga o stransa prietenie cu Sf. Vasile.

Incepand cu 357 revine in patrie si se boteaza, iar dupa un an se retrage in singuratate, unde, alaturi de Sf. Vasile, studiaza Scriptura si operele Sfintilor alcatuind impreuna un fel de antologie a operei lui Origen, cunoscuta sub numele de Filocalia.

In anul 361 scrie tratatul Despre fuga (sau "Despre preotie") iar ca reactie la respingerea de catre imparatul Iulian a credintei crestine, Sf. Grigorie compune doua Invective impotriva lui Iulian; in anii urmatori, alaturi de prietenul sau Sf. Vasile, se angajeaza in lupta impotriva ereziei ariene prin cuvantari si dezbateri publice; in 372 este asezat de catre Sf. Vasile ca episcop. Dupa impacarea survenita intre Sf. Vasile si Antim, Sf. Grigorie ramane fara jurisdictie si se intoarce la Nazianz. La scurt timp dupa aceea se retrage la o manastire din Seleucia, unde va sta cativa ani.

In anul 379, dupa decesul imparatului Valente (care era de orientare ariana), episcopii ortodocsi din Tracia il aleg pe Sfantul Grigorie ca episcop la Constantinopol. Aici el rosteste cele Cinci cuvantari despre Dumnezeu, prin care argumenteaza natura Sfintei Treimi si unitatea Dumnezeiri.

Odata cu venirea lui Teodosiu ca imparat, bisericile trec din nou in mana ortodocsilor. Sf. Grigorie conduce mai departe Biserica constantinopolitana, dar refuza sa fie inscaunat mai inainte de a fi ales in mod canonic. Alegerea lui canonica are loc in 381, la Sinodul al II-lea ecumenic, pe care il va prezida pentru foarte scurt timp. In iulie 381, intristat de pierderea increderii episcopilor si a imparatului, renunta la scaun si se retrage definitiv la Arianz, unde isi va petrece ultimii ani ocupandu-se cu scrisul. Se stinge la 25 ianuarie 389. Dupa moartea Sf. Grigorie, Nichobulos, nepotul si executorul sau literar incepe munca de editare a scrierilor acestuia; la acest efort de restituire a participat si Eulalios, un alt membru al familiei. Incepand cu anul 400 Rufinus incepe traducerea predicilor Sf. Grigorie in limba latina.

Insemnatatea operei Sfantului Grigore de Nazianz a fost atat de mare, incat la Sinodul de la Calcedon a fost supranumit "Teologul", titlu acordat doar Apostolului Ioan si Sf. Simeon Noul Teolog. Opera sa este alcatuita din cuvantari, poeme si scrisori.

1. Cuvantarile, partea cea mai pretioasa a acestei opere sunt in numar de patruzeci si cinci, mai mult de jumatate datand din perioada constantinopolitana (379-381) Dintre acestea amintim: a) cuvantari dogmatice, intre care se disting cele cinci cuvantari teologice asupra Sfintei Treimi; b) cuvantari la sarbatorile crestine (Nasterea, Pastile, Cincizecimea etc.); c) panegirice pentru sfinti (Sf. Ciprian al Antiohiei, Sf. Atanasie etc.) in care oratorul desfasoara toate resursele artei sale; d) predici funebre (Cezarie, Sf. Vasile etc.), La acestea trebuie adaugate doua Invective adresate imparatului Iulian Apostatul si, in sfarsit, cateva cuvantari de circumstanta in care autorul explica si justifica purtarea sa.

2. Poemele dateaza din ultima perioada a vietii Sf. Grigorie fiind impartite in Poeme teologice si Poeme istorice, subdivizate fiecare in doua sectiuni - poemele teologice, in Poeme dogmatice si Poeme morale, iar poemele istorice, in Poeme personale si Poeme despre altii.

3. Culegerea de Scrisori cuprinde 244 de documente rezultate din corespondenta purtata cu personalitati din epoca (ramane incerta scrisoarea adresata lui Evagrie Ponticul).Cateva piese reprezinta totusi documente teologice de prim ordin.

Viata Sf. Grigorie de Nazianz si lupta sa impotriva principalelor erezii ale veacului sau (arianismul, pnevmatomahismul, eunomianismul - ca sa citam doar cateva dintre acestea) au lasat o impresie profunda asupra contemporanilor sai.

Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare (n. 329 sau 330, Kayseri, Imperiul Roman – d. 379 d.Hr., Kayseri, Imperiul Roman) a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii si unul din cei trei arhiepiscopi de seama rasariteni („Cei Trei Cappadocieni"), ai Bisericii Ortodoxe, alaturi de Grigore de Nazianz ("Teologul") si Ioan Gura de Aur.

Sfantul Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanti parinti ai bisericii ortodoxe si unul dintre cei mai mari teologi crestini. S-a nascut in Pont in jurul anului 329 si a murit in Cezarea in ziua de 1 ianuarie 379.

Sf. Vasile a scris cateva carti impotriva lui Eunomie si a arianismului in general, in care apara teza Trinitatii. In "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile trateaza chestiunea Sfantului Duh si combate anumite miscari din Macedonia care negau existenta Duhului Sfant. El a scris de asemenea un mare numar de lucrari exegetice despre Psalmi, Isaia si Iov, 24 de predici si a tinut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie si 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice. Alte importante scrieri sunt Liturghia Sf. Vasile cel Mare si Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.