Sistemul de angajare sociala este un ansamblu functional de cai neurale care controleaza muschii striati ai fetei si ai capului. El proiecteaza senzatiile corporale si este un portal pentru schimbarile acestora de-a lungul unui spectru continuu care se intinde de la o stare de calm si siguranta, ce promoveaza increderea si iubirea, la o stare de vulnerabilitate, ce favorizeaza reactiile defensive.

Actul de a privi si a asculta se bazeaza pe un atribut important al sistemului de angajare sociala, intrucat procesul de a privi o persoana constituie un act de angajare si totodata proiecteaza starea fizica a observatorului. Pe baza starii fizice proiectate a observatorului, persoana „privita” va simti ca „privitorul” e receptiv sau dezinteresat. Perceperea si acompanierea clientului includ reactia corporala a terapeutului la comportamentul de angajare al clientului si proiectarea senzatiilor corporale incluse in comportamentul de angajare reciproca al terapeutului.

A-l privi, a-l asculta si a-l percepe pe celalalt in momentul terapeutic este o ilustrare a comunicarii bidirectionale dinamice dintre starea fizica si procesele emotionale in timpul unei interactiuni sociale.

Pentru ca interactiunea sociala sa fie reciproc utila si sa permita coreglarea starii fiziologice, indiciile exprimate de sistemele de angajare sociala ale diadei trebuie sa comunice siguranta si incredere reciproca.

Atunci cand aceasta apare, participantii activi, fie ca sunt copilul si parintele sau un cuplu adult, sunt acum in siguranta unul in bratele celuilalt. Din punct de vedere metaforic, procesul de a obtine o experienta intersubiectiva impartasita seamana cu introducerea codului intr-o incuietoare cu cifru; dintr-odata mecanismul se deblocheaza si zavorul se deschide.

Legatura dintre comportamentele de angajare sociala si starea psihologica este un produs evolutiv al tranzitiei de la reptilele primitive extincte la mamifere. Pe masura ce mamiferele au evoluat, modificari neurofiziologice le-au permis sa semnaleze si sa detecteze starile afective ale indivizilor din aceeasi specie. Aceasta inovatie le-a oferit capacitati de a semnaliza daca e sigur pentru un alt reprezentant al speciei sa se apropie, pentru a stabili contact fizic si a crea relatii sociale. Alternativ, daca indiciile lor reflectau agresiune sau defensiva, angajarea se putea termina imediat, fara conflict sau potentiale raniri.

Prin procese evolutive, nervii si structurile care definesc sistemul de angajare sociala si care controleaza expresia faciala, ingestia, ascultarea si vocalizarea au devenit integrate cu un traiect neural al sistemului nervos autonom care calmeaza inima si inhiba reactiile defensive. Procesele evolutive care au legat starea fiziologica de circuitele care produc (e.g., expresii faciale, vocalizari) si detecteaza (e.g., sunete, gusturi) trasaturi emotionale sunt o caracteristica definitorie a mamiferelor. Din punct de vedere functional, conexiunea integrata dintre starea corporala si expresiile faciale si vocale le-a permis indivizilor din aceeasi specie sa-i distinga pe cei care exprima indicii de siguranta de cei care exprima indicii de pericol si sa simuleze moartea atunci cand nu sunt capabili sa lupte sau sa fuga. Sistemul acesta bidirectional care leaga starile corporale de expresiile faciale si vocalizari a furnizat portalul pentru comunicarea sociala care implica cereri de coreglare si mecanisme pentru calmarea si repararea coreglarii in urma perturbarilor.

Acest sistem integrat implica reglarea neurala a muschilor fetei si a capului, care furnizeaza indicii ca te poti apropia in siguranta de celalalt. In sistemul de angajare sociala este inclusa cautarea biologica a sigurantei si un imperativ biologic implicit de a ne conecta si coregla starea fiziologica cu un alt individ.

Felul cum ne privim unul pe altul este o trasatura critica a acestei capacitati de conectare. Sunt transmise indicii subtile de intelegere, impartasire a sentimentelor si intentie.

Indiciile acestea, deseori covariabile cu intonatia sau prozodia vocalizarii, comunica, de asemenea, starea fiziologica. Numai atunci cand suntem intr-o stare fiziologica de calm putem transmite altcuiva indicii de siguranta. Aceste oportunitati de conectare si coreglare determina succesul relatiilor, indiferent ca e vorba despre relatii mama–copil, tata–copil sau altele. Sistemul de angajare sociala nu este doar o expresie a starii fiziologice, ci poate actiona si ca un portal pentru detectarea suferintei sau a sigurantei la altii. Daca se detecteaza siguranta, fiziologia se calmeaza. Daca se detecteaza pericol, fiziologia e activata pentru aparare.