Blogul Editurii Herald

Ce anume cauzeaza atasamentul? Cum apare el? Analizandu-si propria natura, viitorul Buddha a constatat ca atasamentul se dezvolta din cauza reactiilor mintale momentane de placere si neplacere. Reactiile scurte, inconstiente, ale mintii sunt repetate si intensificate clipa de clipa, devenind atractii si repulsii puternice, adica atasamentele noastre. Atasamentul este doar forma dezvoltata a reactiei trecatoare. Aceasta este cauza imediata a suferintei.

Multi oameni trebuie sa invete din nou sa iubeasca, pentru a fi mai maturi in relatiile lor. Capacitatea de a‑i iubi pe altii este strans legata de capacitatea ta de a te iubi pe tine insuti. Iar, daca inveti sa te iubesti, nu inseamna ca esti egoist sau increzut. De fapt, este lucrul cel mai sanatos pe care il poti face, din punct de vedere mental. Exista mai multi pasi specifici prin care sa‑ti cresti iubirea de sine.

Unul dintre cele mai impresionante obiecte care ne au ramas din perioada etrusca este ascuns de priviri indiscrete in colosalul Muzeu Luvru din Paris. Daca va puteti croi drum dincolo de Victoria din Samothrace si daca va puteti dezlipi de langa Mona Lisa, in spatele lor veti gasi o sculptura fascinanta. Este reprezentarea unui barbat si a unei femei, surprinsi intr-o postura de o profunda intimitate. Stau sprijiniti pe coate, corpul femeii fiind ascuns in curbura corpului barbatului, picioarele, lungi, le sunt apropiate, talpile lui dezgolite adapostindu se in apropierea talpilor ei varate in ghete cu varful ascutit. Sunt aproape in marime naturala, astfel ca, apropiindu-te de ei, poti privi doua perechi de ochi de o forma foarte speciala, migdalata.

In filosofie nu exista bresa de scapare din perspectiva istoriei. In mod ideal, ma gandesc uneori ca mi‑ar placea sa le spun studentilor mei adevarul despre o anumita chestiune si sa‑i trimit acasa. Dar o astfel de abordare absolut non‑istorica tinde sa genereze o superficialitate filosofica. Trebuie sa stim cum s‑a ajuns din punct de vedere istoric sa avem intrebarile pe care le avem si ce feluri de raspunsuri formulau inaintasii nostri la aceste intrebari. Filosofia mintii din epoca moderna incepe in mod efectiv odata cu opera lui Rene Descartes (1596‑1650). Descartes nu era primul care detinea opinii de genul celor pe care el le avea, dar conceptia lui despre minte a fost cea mai influenta pentru asa‑numitii filosofi moderni, filosofii secolului XVII si cei care au urmat. Astazi, multe dintre opiniile sale sunt expuse in mod curent si acceptate fara sa fie puse sub semnul indoielii de catre persoane care nici macar nu reusesc sa ii pronunte corect numele. Cea mai faimoasa doctrina a lui Descartes este dualismul, ideea ca lumea se imparte in doua genuri diferite de substante sau entitati, care pot exista in mod autonom. Acestea sunt substante mentale si substante fizice. Forma de dualism a lui Descartes este denumita uneori „dualismul de substanta”.

Iata ce spunea poetul libanez despre cunoasterea de sine, in cartea Profetul, aparuta in 1923:

Exista o veche sarada matematica despre un calugar care pleaca intr-o dimineata de la manastire, la rasaritul soarelui, ca sa urce pana la un templu aflat in varful unui munte inalt. Nu exista decat o singura carare, ingusta si serpuitoare, si uneori el urca incet, caci unele portiuni sunt destul de abrupte, dar ajunge la templu cu putin inainte de asfintit. A doua zi dimineata, el coboara, pornind tot la rasarit, si ajunge la manastire tot la asfintit. Intrebarea este: exista un punct pe traseu unde el sa treaca la exact aceeasi ora, atat la urcare, cat si la coborare? Nu se pune problema sa identifici locul, ci doar sa spui daca el exista sau nu.

Un nou an, un nou inceput, o noua lista de carti pentru 2019.

Daca te-ai hotarat sa citesti mai mult anul acesta, editorii nostri iti propun la inceput de an, lista cu noutatile editoriale anticipate la Editura Herald.

Considerata de cele mai multe ori doctrina mistica a religiei evreiesti, Cabala este mai mult decat un sistem filosofic sau religios, depaseste limitele unei mistici religioase, este mai mult decat o traditie esoterica. Nu putini sunt insa aceia care continua sa vada in Cabala o invatatura mistica si esoterica. „Definirea Cabalei ca mistica se bazeaza deci pe modul cum o abordam, in masura in care ea tinde spre cunoasterea lui Dumnezeu si a operei sale, ale carei elemente intrinseci au la baza o conceptie intelectuala. Desi, in esenta ei, Cabala nu este o abordare intelectuala sau rationala a religiei, pentru unii cabalisti intelectul insusi devine o miza a misticii. Cabala isi are radacinile in legatura dintre intuitie si traditie”, considera autorii Dictionarului enciclopedic de iudaism.

Sufismul este dimensiunea interioara, esoterica a Islamului, desemneaza miscarea mistica aparuta de timpuriu in lumea musulmana; sufismul traduce termenul arab tasawwuf, a carui radacina literara este termenul suf, adica imbracaminte de lana, vestimentatia primilor reprezentanti ai miscarii, atestati in Irak, in secolul al VIII-lea. Pentru Henry Corbin, unul dintre respectatii cunoscatori ai filosofiei islamice: „Sufismul, ca marturie a religiei mistice in Islam, este un fenomen spiritual de o importanta nepretuita. El reprezinta esentialmente fructificarea mesajului spiritual al Profetului, efortul de a-i retrai in mod personal modalitatile, printr-o introspectie a continutului Revelatiei coranice”.

Personalitatea lui Gérard Encause, cunoscut mai mult sub numele de Papus, se identifica cu miscarea ocultista de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea, el fiind extrem de activ atat in societatile esoterice ale vremii sale, cat si in lumea publicisticii. Fondator, alaturi de Stanislas de Guaita, al Ordinului cabalistic al Rozei-Cruci si al Ordinului martinist, Papus a fost in legaturi cu aproape toate scolile esoterice din timpul sau, a avut o contributie majora la aparitia revistelor „L’initiation”, „Le Voile d’Isis”, la infiintarea „Scolii hermetice”. Papus este autor a 400 de articole si 25 de ample lucrari care dau masura preocuparilor sale, a interpretarilor si cunostintelor sale despre un domeniu care a influentat profund lumea literara, religioasa, artistica si chiar politica; in fata atator texte semnate Papus, unii contemporani l-au numit „Balzac al ocultismului”. Cercurile ocultiste pe care le-a frecventat, societatile esoterice si hermetice i-au favorizat intalniri cu stralucite personalitati ale vietii intelectuale franceze si europene. Amintim doar cateva: Jean Moréas, Charles Mauras, Augustin Chaboseau, Victor Emile Michelet, Paul Sedir, René Guénon, John Yarker, Villarino del Villar, Czeslaw Csynski, Peter Davidson.

Zenul inseamna o eliberare din timp. Atunci cand deschidem ochii si vedem clar, devine evident ca nu mai exista un alt timp decat aceasta clipa, trecutul si viitorul fiind abstractiuni fara vreo realitate concreta.

Pana cand acest lucru devine clar, ni se pare ca viata noastra este numai trecut si viitor, iar prezentul nu e mai mult decat infinitezimala linie asemenea unui fir de par ce le desparte. De aici provine senzatia „de a nu avea timp” a unei lumi care se grabeste atat de mult, incat piere inainte de a ne bucura de ea. Dar prin „trezirea la clipa” vedem ca senzatia aceasta este de fapt inversul adevarului: trecutul si viitorul sunt mai degraba iluzii fugare si prezentul este vesnic real. Descoperim ca succesiunea lineara a timpului este o conventie a gandirii noastre verbale unilineare, a unei constiinte ce interpreteaza lumea percepand numai bucatele din ea, pe care le numeste lucruri si intamplari.

In Occident ai libertatea si obligatia sa-ti descoperi destinul. Poti sa-l descoperi chiar tu insuti. Dar il descoperi?

Fireste, nu este de loc rau daca, intamplator, esti binecuvantat cu multi bani, cu un ajutor substantial si dispui si de ceva timp liber. Dar dati-mi voie sa va spun ceva: oamenii fara bani au adesea curajul sa-si riste viata si pot sa o faca. Banii nu conteaza, nu sunt chiar asa de importanti in cultura noastra; chiar nu sunt!

La sfarsit de an, editorii Herald au realizat o selectie de titluri care ne provoaca mintea si ne deschid ochii pentru ne a percepe mai bine pe noi si pe ceilalti. Decopera cum pot ideile, conceptele si metodele expuse in aceste carti, sa ofere o noua perspectiva asupra vietii.

Fie ca iti doresti sa creezi relatii mai bune cu ceilati, sa te intelegi corect pe tine bazandu-te pe cunostinte demonstrate stiintific, sa plonjezi in universul infinit al explorarii personale si spirituale, aceste carti te vor ajuta sa intelegi diverse concepte si traditii si sa le transformi in solutii care te vor ajuta sa evoluezi.  

O singura data in viata am fost cu adevarat aproape de moarte. Am judecat gresit. Era intuneric, pe carosabil era trafic intens. Un sofer neatent de pe autostrada 405 din Los Angeles a virat in fata mea ca sa evite o rampa de iesire, iar eu am tras de volan ca sa-l evit la randul meu. Tirul enorm de pe banda din stanga nu era atat de departe in spate pe cat crezusem eu. Ultimii cativa centimetri ai barei de protectie din spate au atins exact coltul din fata al cabinei tirului. A fost de ajuns. Am pierdut controlul masinii. Aceasta a executat o rasucire lenta si solemna, in urma careia latura mea, a soferului, a ajuns lipita de partea din fata a camionului, care continua sa goneasca pe autostrada. Ma rog, din perspectiva mea a fost lenta si solemna. Parca eram prins in chihlimbar si priveam neajutorat cum masina se misca dupa voia ei, pana cand s-a proptit ingrila de protectie a tirului, perpendicular pe sensul de mers. Un far orbitor imi stralucea in fata.

„Se pare, dupa spusele celor mai faimosi rabini, ca Moise insusi, prevazand atat soarta pe care cartea sa trebuia sa o indure cat si falsele interpretari ce urmau sa i se dea ca urmare a trecerii timpului, a facut recurs la o lege orala, pe care a dat-o prin viu grai oamenilor care ii dovedisera credinta, insarcinandu-i sa o transmita in cel mai strict secret altor semeni care, transmitand-o la randul lor peste timp, a facut ca aceasta sa ajunga pana in zilele noastre. Aceasta lege orala de care evreii moderni sunt atat de mandri, se numeste Kabbala, de la un cuvant ebraic care inseamna: ceea ce e primit, ceea ce vine din alta parte, ceea ce se trece din mana in manä". - Fabre d’Olivet

Se spune ca mintea este un instrument puternic. Dar ce reprezinta si unde este localizata mai exact mintea? Cum reusim cu ajutorul mintii sa dam sens lumii si sa cream relatii semnificative cu ceilalti? Cum cladim echilibrul interior?

Conform teoriei lui dr. Daniel Siegel, un renumit specialist in educatie si psihiatrie, profesor la Universitatea din California, director al centrului de cercetare Mindful Awareness din cadrul aceleiasi universitati si director executiv al centrului educational Mindsight Institute,  mintea este mai mult decat o functie a creierului. Ea include experienta noastra fizica, dar si relatiile cu ceilalti. Mintea poate schimba evolutia culturala si poate, de asemenea, evolua pe masura ce noi ne schimbam.

Pe parcursul a zece editii de campanie Te asteptam in librarie!, Editura Herald a reușit sa readuca in atentia publicului fascinanta lume a cartilor, stimuland lectura și interesul pentru carti prin intermediul unor actiuni desfașurate in librarii.

Cu sprijinul celor 90 de librarii partenere, care au gazduit anul acesta oferta campaniei formata dintr-o selectie eclectica de 30 de titluri,  am cultivat interesul oamenilor de a veni la librarie, de a rasfoi titluri noi, de a participa la ateliere de dezvoltare personala sau lansari de carte și, mai ales, de a interactiona cu librarii care au avut de oferit incitante recomandari de lectura pentru toate gusturile.
 

René Guénon (1886-1951) a fost unul dintre primii ganditori moderni care a atras atentia asupra parcursului deviat al lumii de la intelepciunea primordiala. Pentru ganditorul francez nu era deviere, decadenta, criza sau cadere care sa nu poata fi rezumata in aceste cuvinte: pierderea transcendentei. In anul 1927 cand lui René Guénon ii aparea cartea Criza lumii moderne el inca mai credea ca diagnosticul pus lumii moderne va grabi intoarcerea occidentalilor la Traditie, la respectarea principiilor eterne si universale care inspirau autentica metafizica. Guénon nu inceta sa afirme, contra curentului dominant al vremurilor, ca substratul viu al unei culturi este in mod necesar de ordin metafizic, iar ceea ce tine de domeniul intelectual transmis si cultivat de Traditie nu ar trebui confundat cu rationalismul – filosofic si stiintific – pe bazele caruia s-a construit „lumea moderna”, funciarmente materialista si profana.

Magia este o practica ancestrala, iar urmele sale pot fi gasite oriunde ar cauta istoricul religiilor; magia exista, subzista, se transforma in sanul unei culturi; magia ofera un vast camp speculativ pornind de la simple analogii si asemanari. Perceperea asemanarilor intre obiecte este o trasatura fundamentala a gandirii umane. Magia foloseste nepotrivit acest principiu universal pentru ca nu distinge intre asemanare si identitate ; o analogie oricat de usoara era suficienta pentru a stabili o asemanare necesara. Sunt magice riturile si practicile care isi propun sa actioneze impotriva fortelor ostile, naturale sau umane. Magia s-a raspandit pe continentul african, in Egiptul faraonic, in Islam, in Mesopotamia, in Roma antica, dar si in Occidentul medieval si modern. Primele cercetari de etnologie (E.B. Tylor, J.G. Frazer) au evidentiat caracterul „homeopatic” sau „analogic” al magiei. Un principiu al similitudinii (asemanatorul cheama asemanatorul), un principiu al alaturarii (lucrurile odata aflate in contact continua sa actioneze unul asupra celuilalt), un principiu al contrarietatii (opereaza asupra unui lucru prin contrariul sau). Sociologia abordeaza magia cu referire la un grup si poate fi interpretata ca o componenta pierduta a unei „mentalitati prelogice”, ca fapt propriu omului social, ca modalitate arhaica a existentei. Psihologia raporteaza modalitatea arhaica a magiei la dimensiunile inconstientului. Etnologia, sociologia si psihologia furnizeaza bazele unui studiu a trei variabile (culturala, sociala, psihica) a lumii magiei.

Paul Henri Thiry, baron d’Holbach (1723-1789) este un filosof francez de origine germana. A facut studii la Universitatea din Leiden, dupa care se muta in Franta, traind cea mai mare parte a timpului la Paris unde intra in contact cu cei mai importanti reprezentanti ai Iluminismului francez, indeosebi cu Rousseau, d’Alembert, Helvetius, Buffon si Diderot. Detinator al unei impresionante biblioteci, dar si al unei valoroase colectii de stampe si gravuri, d’Holbach a tradus si raspandit opere stiintifice, antireligioase sau materialiste intrand deseori in conflict cu autoritatile spirituale si temporale. A colaborat la Enciclopedia Franceza redactand articole despre chimie, metalurgie si mineralogie. Si-a folosit cunostintele stiintifice pentru a apara cu ardoare materialismul care a fost sursa tuturor scrierilor sale. Amintim cateva dintre acestea: Le Christianisme dévoilé; Le Bon Sens ou les idées naturelles opposées aux idées surrnaturelles; La Morale universelle ou les devoirs de l’homme fondés sur la nature; Le Système de la nature, tradusa in limba romana, Sistemul naturii, in 1957.

Aparitia primei traduceri integrale in limba romana a capodoperei filosofului englez Thomas Hobbes, Leviatanul (datorata lui Alexandru Anghel, semnatar si al introducerii si documentatelor note de subsol, si aparuta la Editura Herald, in 2017), la ceva mai putin de patru sute de ani de la publicarea sa, in 1651, reprezinta, neindoielnic, un eveniment cultural si editorial. Masivul op este considerat a fi primul tratat european de filosofie politica, o opera de mare influenta intelectuala, iar autorul sau, invatat cu vaste preocupari si in alte domenii, precum istoria, etica, jurisprudenta ori geometria, a ramas faimos pentru expresia bellum omnium contra omnes (formulata in tratatul De cive, scris in latina), preluata ulterior de numerosi scriitori, carturari si oameni de stat de-a lungul istoriei, in chip de ilustratie pregnanta a omenirii aflate in starea primara, caracterizata prin agresivitate generalizata.

Esoterismul si stiintele oculte cunosc un reviriment uimitor odata cu aparitia a numeroase scoli si grupuri care se afirma sub diverse denominatiuni. Aceste miscari infloritoare sunt sustinute de o antropologie, o cosmologie si o teologie identice, de factura gnostica. Gnosticul este in sensul larg al termenului cel care cunoaste, pentru ca a avut o revelatie. Prin aceasta cunoastere el este salvat, el nu crede intrucat credinta este inferioara cunoasterii. Aceste grupuri se revendica drept o resurgenta contemporana a „gnozei eterne”. Primele cercetari asupra gnosticismului au fost intreprinse de Johann Lorenz Mosheim, J. Horn si Lewald, care vedeau sursele gnosticismului in filosofia orientala, in dualismul zoroastrian; mai tarziu s-a vorbit de sursa platonismului filonian.

Si noi, oamenii, ne schimbam de-a lungul vietii, la fel cum se schimba relatia de cuplu. Dar de cele mai multe ori nu reusim sa sesizam dinamica vietii de cuplu, crezand ca lucrurile pot merge de la sine.

Atunci cand nu merge relatia, de cele mai multe ori dam vina pe partener, invocand o schimbare nefireasca in atitudinea sa, sau mai putin pe placul nostru. Lucrurile nu pot merge de la sine, iar pentru o relatie sanatoasa, functionala, ambii parteneri trebuie sa depuna eforturi sustinute de cultivare a iubirii, a afectiunii, a atentiei si a aprecierii.

Franz-Valéry-Marie Cumont (1868-1947) a fost un arheolog, istoric, epigrafist și filolog belgian; a studiat la Universitatea din Gand, apoi la Berlin, Viena si Paris. A coordonat expeditii arheologice in Turcia si Siria, a studiat religiile antice, in special cultul lui Mithra. Un timp a fost profesor la Universitatea din Gand, a contribuit la infiintarea Academiei Belgica din Roma. Pentru studiile si cercetarile sale a primit premiul Francqui, in 1936. A fost membru al Academiei Romane. Dintre cartile lui Franz Cumont, amintim: Les Mystères de Mithra; Les Religions orientales dans le paganisme romain, ambele traduse in limba romana la Editura Herald; L’Egypte des Astrologues; Deux Autels de Phénicie. Recent a aparut o noua carte al lui Franz Cumont, in versiune romaneasca: Astrologie si religie la greci si romani, traducere din limba engleza de Walter Fotescu, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Cultura si civilizatie”, 2018, 160 p. Cartea contine sase prelegeri tinute sub auspiciile Comitetului American pentru Prelegeri de Istorie a Religiilor.

Lumea asociaza yoga cu exercitiul fizic. Yoga nu este sport, este un mod de viata, este o alegere constienta care implica mintea, corpul si sufletul. Este o cale pe care o putem urma sau nu. Yoga a aparut in India din cele mai vechi timpuri si a fost utilizata cu scopul de a contopi mintea, organismul si sufletul. Pentru a practica yoga, este importanta si invatarea unei forme de control a mintii si de umplere a constiintei.

Toamna aceasta Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT) pregateste un eveniment deosebit, avandu-l ca invitat pe dr. Gabor Maté, unul dintre cei mai apreciati specialisti in studiul adictiilor si tratarea traumelor. Acesta ne va vorbi despre mecanismul formarii si tratarii dependentelor, si despre cum ne imbolnavim, care este legatura dintre stres si boala, explicata pe intelesul nostru, al tuturor. Dr. Gabor Maté, se va afla la Bucuresti pe 2 si 3 octombrie 2018.

Adolf von Harnack (1851-1930) este considerat cel mai important teolog protestant german si istoric al religiilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea. Dupa studii la Universitatea din orasul natal, Dorpat, astazi in Estonia, apoi la Universitatea din Leipzig, Adolf von Harnack devine profesor extraordinarius la Leipzig, apoi profesor la universitatile din Giessen, Marburg si Berlin, unde a fost si director al Bibliotecii Regale. Adolf von Harnack a propus in lucrarile sale separarea dogmei de ceea ce el numea esenta crestinismului. Dintre cartile sale amintim: Das Wesen des Christentums; Kleine Schriften zur Alten Kirche; Marcion. Das Evangelium vom fremden Gott.

Nu mai este un secret, cred, pentru nimeni faptul ca parentingul nu este despre copii, ci este despre noi, parintii. Copiii nostri sunt darul nepretuit pe care il primim pentru a ne descoperi sinele nostru autentic, pentru a ne vindeca si pentru „a creste”. Exista o multime de carti de parenting care ne ofera sfaturi, care ne invata cum sa ii facem pe copii sa coopereze, cum sa gestionam diferite probleme de comportament. Parintii simt o presiune imensa deoarece se tem ca nu sunt parinti perfecti. In incercarea lor de a-si „repara” copiii se afunda tot mai mult in frustrari si in temeri ca dau gres in relatia cu copiii lor. Aceasta criza prin care trec parintii in confruntarea cu provocarile parentingului modern afecteaza, insa, nu numai relatia cu copiii, ci si dinamica intregii familii.

Termenii saman, samanism poseda, pentru multa lume, conotatii vagi, tainice, aproape fascinatorii. Pe plan mondial, aceasta orientare cunoaste astazi o dezvoltare apreciabila, prin organizarea constanta de congrese si intalniri cu larga participare, inclusiv online. S-au publicat si la noi, in ultimii ani, numeroase carti axate pe tematica respectiva, nu putine sub semnatura unui cercetator roman, Octavian Simu, incat misterele indepartatei discipline ne pot deveni tot mai accesibile, gratie unor abordari cuprinzatoare, efectuate la sursa. Un loc special in bibliografia samanismului il ocupa si un volum foarte original: Calea samanului. Un ghid pentru putere si vindecare  de Michael Harner (traducere din limba engleza de Constantin Stan, Editura Herald, 2014).

Recunosc ca atunci cand am primit invitatia de a citi aceste doua carti ,,Mindfulness - Pe locuri, fiti gata... respirati!” si „Familia constienta” am avut o strangere de inima. Cum piata este plina in momentul de fata de programe de mindfulness si de retete miraculoase de pastrat „zen-ul” cand copilul are un tantrum de nu-l mai opreste nici politia, ma asteptam ca aceste carti sa fie din aceasta categorie.