Joaca este unul dintre mecanismele primare de vindecare a copiilor. Am identificat 9 tipuri de jocuri interactive între părinte şi copil, care îi pot ajuta pe copii să se vindece de traume, precum şi să-şi rezolve problemele de comportament. Le numesc „jocul ataşamentului” şi sunt descrise în cartea mea cu acest titlu. Volumul Ajuta-ti copilul sa se vindece de trauma se concentrează asupra a două aspecte terapeutice ale acestor 9 tipuri de joc al ataşamentului: ajutarea copiilor să se simtă în siguranţă şi conectaţi după evenimente traumatice (o condiţie primară pentru vindecare) şi ajutarea copiilor să reviziteze traumele (o a doua condiţie pentru vindecare).

Unele dintre aceste forme de joc implică râsul, un important mecanism biologic de eliberare a tensiunii, cu multe beneficii fiziologice. Studiile efectuate pe adulţi au constatat că râsul poate îmbunătăţi funcţia imunitară, creşte toleranţa la durere, diminuează reacţia la stres şi reduce anxietatea. În timpul aplicării tehnicii de desensibilizare sistematică treptată, unii cercetători au descoperit că încurajarea clientului să râdă era mai eficientă decât a-i cere să se relaxeze. Prin urmare, râsul poate ajuta la restabilirea homeostaziei după experienţe înspăimântătoare sau traumatizante. Aceste descoperiri se aplică şi în cazul copiilor. De exemplu, studiile realizate pe intervenţiile cu clovni în spitalele de pediatrie au arătat că râsul poate ajuta la reducerea anxietăţii copiilor şi la promovarea vindecării.

Copiii râd pentru a elibera tensiunile cauzate de experienţele traumatice din trecut, dar şi pe cele care apar în timpul unor noi evenimente înfricoşătoare. Prin urmare, în eforturile noastre de a-i face pe copii să râdă, este important să evităm activităţile care i-ar putea speria. Nu recomand să îi gâdili pe copii sau să-i arunci în aer şi să-i prinzi, chiar dacă aceste activităţi îi fac să râdă. Ele ar putea crea o nouă anxietate sau sentimente de neputinţă. Activităţile ludice descrise aici stârnesc uneori râsul, dar reuşesc să facă asta fără a adăuga noi temeri.

Jocuri care îi ajută pe copii să se simtă în siguranţă și conectaţi

Activitățile de contact fizic
Contactul fizic este un antidot puternic împotriva traumei. Jocurile sau activităţile care presupun contactul corporal pot oferi o modalitate distractivă de a crea siguranţă şi conexiune. Toţi copiii traumatizaţi pot beneficia de aceste activităţi, dar ele sunt în mod special benefice pentru cei care s-au disociat şi au devenit amorţiţi în timpul unui eveniment traumatic. Stimularea tactilă con-tracarează amorţeala şi îi ajută pe copii să devină conştienţi de senzaţiile corporale şi de emoţiile lor.

Jocurile și activitățile de cooperare
Jocurile şi activităţile de cooperare îi ajută pe copii să se simtă conectaţi şi încrezători. Nu există învingători sau învinşi, astfel încât copiii se pot simţi confortabil să participe fără să se îngrijoreze de posibilitatea de a pierde. Poţi juca împreună cu copiii tăi jocuri de societate sau jocuri de cărţi în cooperare sau le poţi modifica pe cele competitive, astfel încât nimeni să nu câştige sau să piardă. De asemenea, poţi modifica multe sporturi pentru a le face cooperative. 

Jocurile absurde
Anumite tipuri de activităţi jucăuşe inocente, pe care eu le numesc „jocuri absurde”, pot contracara gravitatea traumei, ajutându-i în acelaşi timp pe copii să se simtă în siguranţă şi conectaţi. Aceste activităţi ludice implică adesea greşeli intenţionate sau exagerări cu scop umoristic. Jocurile absurde pot funcţiona ca un antidot pentru orice situaţie în care copiii se simt vinovaţi pentru că au făcut ceva greşit ori au provocat durere cuiva. Prin urmare, acestea pot ameliora sentimentele de vinovăţie sau de ruşine rezultate în urma unei traume. Râsul în timpul acestor activităţi îi ajută pe copii să se elibereze de stres şi anxietate.

Jocurile interdependente
Jocurile interdependente reprezintă orice activitate ludică în care comportamentul tău depinde de (sau este controlat de) comportamentul copilului tău. Jocurile de imitaţie, cum ar fi „Urmează liderul”, sunt un bun exemplu. Lasă-ţi copilul să fie liderul în timp ce tu îi imiţi mişcările şi sunetele. Imitaţia ta ludică îl va ajuta să se simtă văzut şi auzit, ceea ce îl va face să creadă că îi acorzi toată atenţia necesară.

Jocuri care îi ajută pe copii să-și reviziteze traumele și să își transforme amintirile

Jocurile simbolice însoțite de materiale sau teme specifice
Atunci când copiii suferă de simptome posttraumatice, dar evită declanşatorii de traume în viaţa de zi cu zi şi nu revin spontan la traume în timpul jocului nondirectiv, ei pot benefi-cia de sugestii de recuzită sau de teme specifice. Dacă ştii ce eveniment i-a provocat copilului tău simptomele, poţi sugera jucării sau o temă de joacă ce poate încorpora elemente ale traumei, asigurându-te în acelaşi timp că micuţul se simte în siguranţă şi conectat.

Jocurile de separare
Jocurile de separare, cum ar fi „Cucu-Bau” şi „De-a v-aţi ascunselea”, sunt terapeutice pentru copiii care au suferit o separare traumatică, deoarece aceştia pot revizita trauma într-un mod sigur şi ludic. Elementul terapeutic cheie în aceste activităţi este reuniunea plină de bucurie care urmează constant după separare. Copilul ştie că legătura dintre părinte şi copil va fi întotdeauna restabilită. 

Trauma separării poate apărea şi în absenţa unei separări fizice. Dacă un părinte este bolnav sau deprimat, este de înţeles că va avea mai puţină atenţie pentru copiii săi, iar de-conectarea sa emoţională le poate spori anxietatea. De îndată ce se simte mai bine, îşi poate ajuta copiii să se recupereze jucând cu ei jocuri de separare.

Jocurile de regresie
Atunci când copilul tău, indiferent de vârstă, iniţiază jocuri de regresie, rezistă tentaţiei de a-i spune să nu se mai comporte ca un copil şi nu te teme să îl tratezi ca atare în joacă. Cântă-i cântece de leagăn, legănă-l, hrăneşte-l cu biberonul, ridică-l pe genunchi şi chiar pune-i scutece reale (sau imaginare) dacă doreşte. Lasă-l pe el să preia iniţiativa. Copilul tău se va simţi iubit, îngrijit şi întărit emoţional. Dacă se foloseşte de jocul de regresie pentru a revedea şi a se recupera de traume timpurii sau de nevoi nesatisfăcute, răspunsul tău plin de iubire va contribui la transformarea amintirilor sale despre acele experienţe timpurii dureroase.

Jocurile de inversare a raporturilor de putere
Jocurile de inversare a raporturilor de putere sunt activităţi de joc de rol în care părintele se preface că este slab, speriat sau incompetent pentru a-i permite copilului să se simtă puternic. Pe lângă mişcările corporale de atac sau de scăpare, râsul este un aspect important al jocurilor de inversare a raporturilor de putere. Acesta indică faptul că micuţul tău eliberează stresul şi tensiunile asociate sentimentelor de neputinţă, frustrare, frică sau furie. Jocul de inversare a raporturilor de putere în care râsul nu apare nu este de obicei terapeutic.

Chiar dacă nu sunt conştienţi de valoarea terapeutică a acestor activităţi, majoritatea părinţilor le descoperă ca fiind plăcute şi chiar le iniţiază. Însă, uneori, încercările copiilor de a se vindeca prin joacă nu sunt plăcute şi pot fi interpretate greşit. De fapt, comportamentul copilului tău ar putea chiar să te facă să te simţi iritat, furios sau frustrat. Atunci când interpretăm aceste comportamente iritante sau neplăcute ca fiind invitaţii la jocuri terapeutice, şi nu ca fiind comportamente inadecvate, putem răspunde în joacă şi putem satisface nevoia de bază a copiilor de a se recupera după traume. Chiar şi atunci când este incomod, câteva minute în care te joci cu copilul tău îl pot ajuta să se simtă conectat şi să înceapă să se vindece. Rezultatul va fi un copil mai fericit şi mai sigur, cu mai puţine comportamente problematice.