Cunoscut ca părintele eseului modern, Michel de Montaigne (n. 28 februarie 1533 - d. 13 septembrie 1592) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai Renașterii franceze; opera sa a reprezentat o influență majoră asupra unor gânditori precum, René Descartes, Blaise Pascal, Voltaire, Rousseau, Friedrich Nietzsche sau Sigmund Freud.
Scriitor, filosof, observator politic detașat de partizanate, Montaigne s-a studiat pe sine ca o modalitate de a-și înțelege propria natură interioară. Eseurile sunt printre cele mai idiosincratice și personale lucrări din toată literatura și oferă o perspectiva captivantă asupra unei minți întelepte renascentiste, continuând să ofere încântare și iluminare cititorilor moderni.
În timpul vieții, Montaigne a fost admirat mai mult ca om de stat decât ca autor. Tendința din eseurile sale de a divaga în anecdote și ruminații personale a fost văzută mai degrabă ca dăunătoare stilului decât ca o inovație, iar declarația sa că „eu sunt eu însumi subiectul cărții mele” a fost văzută de contemporanii săi ca auto-indulgentă. Cu timpul, însă, Montaigne a ajuns să fie recunoscut ca întruchipând, poate mai bine decât orice alt autor al timpului său, spiritul critic care începea să apară în acel moment. A fost faimos pentru remarca sa sceptică ("Ce știu eu?" "Que sais-je?").
„Tonul și mișcarea vocii participă la expresia și la semnificația intenției mele: eu sunt cel care o conduce, pentru a mă face înțeles. Există voci pentru a învăța, voci pentru a măguli sau pentru a mustra. Doresc ca vocea mea nu doar s-ajungă la <ascultător>, ci poate și să-l lovească și să-l străpungă. Vorba aparține pe jumătate celui care vorbește, pe jumătate celui care ascultă. Acesta din urmă trebuie să se pregătească pentru a o primi, după mișcarea pe care aceasta o ia." (Michel de Montaigne)
Andrei Vasilachi (podcaster Meditații) și Sorin Lucaci (PR Herald) au discutat despre filosoful francez și volumul „Eseurile despre relații, sexualitate și experiență", apărut la Editura Herald.
Comentarii