Cornelius Agrippa von nettesheim (1486-1535)

S-a nascut in Germania, la Koln, in 1486. Prin 1507, pleaca la Paris pentru a-si completa studiile. Un an mai tarziu, il regasim in Spania, in serviciul militar al regelui Aragonului, ca maistru artificier, specialist in piromantie, iar de aici trece in Italia, apoi in Franta, oprindu-se la Avignon, Lyon si Bourgogne. Dupa experienta aventuroasa din Catalonia, in 1509, il regasim la Dole, in Franta, conferentiind la universitatea din acest oras. Insa, in anul urmator, 1510, se afla la Londra, "intr-o misiune secreta". Revenind in Germania, in acelasi an, il viziteaza pe Trithemius la Wurzburg si ii cere acestuia sa-si exprime opiniile privitoare la Filosofia oculta, in varianta ce a circulat, o vreme, in manuscris.In 1511 pleaca in Italia si, intre 1511 si 1517, locuieste la Pavia; participa, in calitate de teolog, recomandat de catre cardinalul de Santa-Croce, la Conciliul de la Pisa (1511). Tot la Pavia, se casatoreste in 1515, iar, apoi, la Turin, ocupa functia de consilier al imparatului Maximilian al II-lea.

Revine in Germania si, intre 1518 si 1520, timp de doi ani, este consilier platit si orator (syndic) in orasul Metz, iar din 1523 ocupa functia de medic al orasului Frieburg. Dupa numai un an, se afla la Lyon, in serviciul reginei Luiza de Savoia, mama regelui Francisc I. Cade in dizgratia reginei si in urmatorii patru ani traieste intr-o relativa saracie. Paraseste orasul Lyon, impreuna cu sotia si cei sase copii, pentru a se stabili in Tarile de Jos, ca medic, in orasul Anvers, iar apoi ocupa o functie imperiala la Malines, ca istoriograf si consilier al imparatului Carol Quintul (1529-1532). Moare la Grenoble, in 1535, si a fost inmormantat in manastirea dominicanilor.

Opera(selectiv):

1515 - Oratio habita Papiae, in praelectione Hermetis Trismegisti, de potentate et potentia Dei, discurs tinut la Universitatea din Pavia, cu prilejul deschiderii seriei de cursuri publice, in prezenta lui Jean de Gonzague, marchiz de Mantova.

Oratio de praelectione convivi Platonis, amoris laudem continens, discurs de prezentare a dialogului Banchetul de Platon, rostit cu prilejul inaugurarii cursurilor la una dintre universitatile din nordul Italiei.

1517 - In Artem brevem Raimundi Lulli commentaria, la care este anexat un tabel rezumativ al comentariilor referitoare la Ars brevis de Raimond Lulle.

1519 - De originali peccato disputabilis opinionis declamatio, dedicata lui Theodoric episcop de Cyrene.

1529 - De incertitudine et vanitate scientiarum et artium, atque excellentia Verbi Dei, declamatio, insotita de privilegiul acordat de Carol Quintul, valabil sase ani, pentru urmatoarele scrieri: Philosophia Occulta, De incertitudine..., doua comentarii la Ars brevis de Raimundus Lullus, patruzeci si una de scrisori din corespondenta sa, zece conferinte, si asa-numitele epigrame, versuri ocazionale dedicate unora dintre personalitatile din acel timp. Cartea a aparut concomitent la Paris si la Anvers si a fost condamnata de Sorbona in 1530; i-a fost dedicata omului de afaceri Augustino Fornari, civi Genuensis si viro domino.

1530 - Philosophia Occulta sive Magia (sive Magia apare alaturat numai la titlul primului volum). Tiparirea cartii a inceput simultan, la Anvers si la Paris, si s-a incheiat la 15 februarie 1531, dupa aparitia primului volum. La 2 martie 1531, cenzorii de la Sorbona condamna atat cartea cat si autorul.

1533 - Filosofia oculta, prima editie completa a celor trei volume a aparut in luna iulie, la Koln, intitulata astfel: Henrici Cornelii Agrippae ab Nettesheim a Consiliis et archivis Iuditiarii sacrae Caesarae Majestatis: DE OCCULTA PHILOSOPHIA. Libri tres. La sfarsitul celui de al treilea volum este scris: Finis. Anno M.D.XXXIII. Mense Julio.

Corespondenta lui Agrippa insumeaza patru sute cincizeci si una de scrisori, distribuite de el insusi in sapte carti, dintre care patruzeci si una au fost publicate in timpul vietii: treisprezece in 1532, iar douazeci si opt in 1534, in continuarea textelor polemice asupra monogamiei Sfintei Ana. Saptezeci dintre scrisorile primite sau trimise de Agrippa au fost traduse in limba franceza de Jean Orsier, cu titlul: Henri Cornelis Agrippa, sa vie et son oeuvre d'apres sa correspondance, Paris, 1911.

Maria Genescu

 *

"La numai douazeci de ani, Agrippa a fost invitat de niste seniori francezi pentru a lucra in arta Chrysopeei; doi ani mai tarziu, publica si explica dificila si obscura carte a lui Reuchlin De verbo mirifico. Vorbea opt limbi; a fost ales de cardinalul de Sainte-Croix pentru a participa la Conciliul ce urma sa aiba loc la Pisa; Papa i-a scris o scrisoare de incurajare pentru a continua si a duce la bun sfarsit ceea ce incepuse; in Franta, cardinalul de Lorena a tinut sa fie nasul unuia dintre fiii sai; un marchiz din Italia, regele Angliei, cancelarul Mercur Gatinaria si Margareta, printesa de Austria, l-au chemat, in acelasi timp, in serviciul lor. In sfarsit, a fost prieten cu patru cardinali, cu cinci episcopi, precum si cu toti oamenii celebri ai vremii, ca Erasm, le Fevre, d'Etaples, Trithemius, Capito, Melancthon, Capellanus, Montius si Cantiuncula.

De aceea, nu ma mira deloc ca Jacques Gohory il aseaza inter clarissima sui saeculi lumina; ca Ludwig Wigius il numeste Venerandum Dominum Agrippam, literarumque omnium miraculum et amorem bonoru; ca Wier, Melchior Adam si inca multi altii vorbesc despre el in termeni laudativi.  Toate aceste demnitati il aseaza printre cele mai de seama personalitati ale veacului sau".

*

PETRUS DIN APONO (c.1250 - c.1316)

Petrus din Apono a studiat medicina si filosofia la Padova si la Paris. Pentru a-si Insusi limba si cultura greaca, a petrecut cinci ani la Constantinopol (1285-1290). A fost profesor la Universitatea din Padova Incepand cu anul 1307; si-a castigat o binemeritata faima ca filosof, medic si astrolog.

A fost acuzat de erezie In doua randuri: o data la Paris, cand a reusit sa-si dovedeasca nevinovatia si, a doua oara, chiar In orasul In care locuia, la Padova. In acest al doilea proces a fost gasit vinovat, dar, bolnav Intre timp, cand s-a dat sentinta, el deja murise. Inchizitia l-a executat dupa aceeasi metoda folosita pentru cei acuzati ca practicau magia neagra: prin ardere pe rug In efigie. (cf. E. Gilson, Filosofia Evului Mediu, p. 636).

Adept al determinismului astral, Apono afirma, de pilda, ca marile conjunctii ale planetelor ar putea explica aparitia religiilor. El sustinea ca "religiile erau fenomene ale naturii, ca toate celelalte fenomene si stau, ca atare, sub influenta astrelor, asa Incat li se putea prezice, dupa formulele astrologice, nasterea, evolutia si pieirea. Mai ales, aceasta din urma prezumtie i-a atras condamnarea din partea Inchizitiei" (cf. P.P.Negulescu, Filosofia Renasterii, II, p. 22). Tot In plan religios, Apono si-a exprimat parerea ca repopularea Pamantului dupa "potop" nu i s-ar datora lui Noe, faptul fiind un fenomen obisnuit, produs pe cai naturale. A scandalizat si apropierea pe care el o stabilea ca existand Intre eucharistie si ars notaricon (cf. D.P. Walker, Magia spirituala si angelica..., IV).

S-a mai vorbit si ca scrierea sa Heptameron este inspirata de Sefer Raziel Hamalah, textul In cauza prezentand, In detaliu, un Intreg ritual de invocare a demonilor, cu toate fazele lui; sau ca "Rugaciunea catre Jupiter, din Conciliator..., l-ar fi condus pe acesta, cu o rapiditate considerabila, pe calea progresului stiintific" (idem, D. P. Walker).

"Un eveniment de maxima Insemnatate" - al carui merit Ii revine lui Apono - a constat In "impregnarea gandirii medicale - In mod firesc, rationala si preocupata, Inainte de toate, de microcosmosul uman - cu notiuni astrologice si magice care derivau din speculatii asupra universului… Altfel spus, medicina s-a transformat In iatromatematica. Desi procesul era schitat Inca din sec. al XIII-lea si al XIV-lea, sub influenta unor oameni ca Michele Scotus, Petrus din Apono si Arnaldus de Villanova, el era esentialmente un produs al Renasterii [...]. Ficino si Giovani Pontano In Italia, Agrippa von Nettesheim si Paracelsus In Germania, au fost cei care i-au dat forma cea mai deplina" (cf. Klibansky, Saxl, Panofsky, Saturn si melancolia..., p. 122).

P. P. Negulescu ni-l prezinta pe Petrus din Apono ca fiind "un om foarte Invatat, dar un spirit bizar, Indraznet si neastamparat, a carui viata a dat nastere la o suma de legende. Medic iscusit si astrolog vestit [...] la Padova, Intretinea legaturi cu Dante si cu Giotto" (Filos. Renasterii II, p. 22).

Opera:

Petrus din Apono, "cel mai mare vrajitor al Italiei, inspirat de Satana" (vezi, J. Bodin, De la demonomanie des sorciers, Paris, p.17), a fost cel dintai dintre reprezentantii scolii filosofice de la Universitatea din Padova care a introdus averroismul, ca doctrina, In Invatamantul universitar.

El a scris mai multe tratate filosofice, medicale, astrologice, Intre care: Conciliator differentiarum quae inter philosophos et medicos versantur; Astrolabium planum; Heptameron; Lucidator dubitabilium astronomiae; De singulis venenis; De motu octavae sphaerae. In timp ce se afla la Paris, In 1295, a publicat si o Compilatio physiognomiae.

Dupa parerea lui E. Gilson, "legenda lui Petrus din Apono, ca magician, a fost inventata de Joannes Trithemius, de Agrippa von Nottesheim si de Symphorien Champier" (Filosofia In Evul Mediu, trad. de Ileana Stanescu, Ed. Humanitas, Buc. 1995, p. 636).

*

JOHANNES TRITHEMIUS (1462-1516)

S-a nascut In localitatea Tritenheim, pe malul stang al Moselei, si a studiat la Universitatea din Trier. In 1482 devine calugar, iar un an mai tarziu, In 1483, la numai douazeci si unu de ani, este ales staret al manastirii Sponheim. In aceasta calitate, a reorganizat asezamantul si, In acelasi timp, i-a pus pe calugarii din subordine sa procedeze la copierea si refacerea vechilor manuscrise de pe pergamentele degradate, constituind o biblioteca cu peste 2000 de volume, In limbile latina, greaca si ebraica, a carei faima s-a raspandit In toata Germania.

Asa cum subliniaza I. P. Culianu, "Trithemius este cu siguranta unul dintre cei mai mari eruditi ai ocultismului din sec. al XVI-lea", "un ocultist extrem de savant". Citand din apologia pe care i-a dedicat-o W. E. Heidel din Worms (1676), I.P. Culianu spune ca pe langa faima de mare magician si necromant, datorata "unei Intregi traditii populare", Trithemius a fost "poet celebru, orator extrem de convingator, filosof extrem de inventiv, matematician extrem de ingenios, istoric perfect si mare teolog" (Eros si Magie ..., VII. 4., p. 229).

Din 1506 Trithemius este numit staret al manastirii din Wurzburg, unde va ramane pana la sfarsitul vietii.

Opera (selectiv)

In general, cele mai importante dintre scrierile lui prezinta tehnici de criptografiere dupa metode cabalistice, pornind de la valoarea numerica a numelor Ingerilor, a corespondentelor lor astrale, dar si coduri de descifrare, numite de el "conjuratii".

Steganografia este un tratat cunoscut si din cauza ca a prefigurat stenografia moderna, ca tehnica de scriere codificata, In care Trithemius prezinta mai mult de o suta de moduri de scriere secreta. Lucrarea a fost tiparita abia In1606, iar In 1609 a fost pusa la index.

Polygrafia, aparuta In 1518,  este o scriere In cinci carti si o "clavicula" (cheie), In care este expusa  partea practica a S