În cuvinte simple, emoțiile sunt niște semnale din interiorul corpului care îți spun ce se întâmplă. Când experimentezi un lucru plăcut, te simți bine; când experimentezi un lucru neplăcut, te simți rău. În multe privințe, emoțiile sunt ca un serviciu de știri instantanee care îți oferă constant informații actualizate despre ceea ce faci și despre lucrurile prin care treci.

Reacțiile inițiale la ceea ce ți se întâmplă se numesc emoții primare. Acestea sunt senzații puternice care apar cu rapiditate și pentru care nu este nevoie să te gândești la ceea ce se întâmplă. De exemplu, dacă ai câștigat un concurs, probabil instantaneu te vei simți surprins. Când moare o persoană la care ții, te întristezi imediat. Când cineva face un lucru care te jignește, probabil te înfurii imediat.

Însă, pe lângă experimentarea emoțiilor primare, este posibil să resimți și emoții secundare. Acestea sunt reacții emoționale la emoțiile primare. Sau, cu alte cuvinte, emoțiile secundare sunt niște trăiri privitoare la alte trăiri.

Este posibil ca reacția emoțională primară la o situație să declanșeze o nelimitată reacție în lanț de emoții secundare dureroase, care să prilejuiască mult mai multă durere decât emoția inițială. Din acest motiv, este important să încerci să identifici care este emoția inițială într-o situație stresantă pentru a învăța să gestionezi acel afect înainte să te copleșească avalanșa de emoții secundare. Aceasta este genul de situație în care aptitudinile de gestionare a emoțiilor pot ajuta cu succes. Ele reprezintă o parte importantă a terapiei comportamentale dialectice, întrucât te vor ajuta să descoperi modalități noi, mai viabile de a te acomoda cu emoții primare și secundare stresante.

Aptitudinile de gestionare a emoțiilor sunt importante și pentru rezolvarea unei alte probleme numite ambivalență. Ambivalența apare atunci când ai mai mult de o reacție la același eveniment și când fiecare emoție te trage într-o altă direcție sau te face să vrei să faci altceva.  

Emoțiile sunt niște semnale electrice și chimice din corp care îți atrag atenția la ceea ce se întâmplă. Aceste semnale sunt declanșate adeseori de simțurile văzului, pipăitului, auzului, mirosului și gustului. Apoi, aceste semnale se deplasează către creier, unde sunt procesate într-o zonă numită sistemul limbic, specializat în observarea și procesarea emoțiilor într-o manieră care să ducă la o reacție la situațiile emoționale. Sistemul limbic este conectat și la restul creierului și corpului, pentru a-i transmite corpului ce să întreprindă ca reacție la o situație emoțională. 

Fiecare persoană, indiferent din ce cultură provine, are capacitatea de a exprima emoții în același fel și de a recunoaște expresiile emoționale ale altor oameni. Un zâmbet e un zâmbet, indiferent unde te-ai născut. Acestea sunt doar două exemple foarte simple, însă poți să-ți dai seama că emoțiile servesc multor scopuri.  Emoțiile sunt niște semnale care te ajută să faci următoarele lucruri:

• Să supraviețuiești („luptă sau fugi”).
• Să-ți amintești de diverși oameni și diverse situații.
• Să gestionezi situațiile din viața de zi cu zi.
• Să comunici cu ceilalți.
• Să eviți durerea.
• Să cauți plăcerea.

Aptitudinile de gestionare a emoțiilor te vor ajuta să te descurci în diverse moduri noi și mai eficiente cu reacțiile pe care le ai la emoțiile primare și secundare. (Reține că nu poți controla întotdeauna ceea ce simți, însă poți controla felul în care reacționezi la acele sentimente). 

În terapia comportamentală dialectică există nouă aptitudini de gestionare a emoțiilor care te vor ajuta să obții control asupra emoțiilor și asupra comportamentelor asociate acestora. Aceste aptitudini sunt următoarele:

1. Recunoașterea emoțiilor 
2. Depășirea obstacolelor din calea emoțiilor sănătoase
3. Reducerea vulnerabilității fizice
4. Reducerea vulnerabilității cognitive
5. Amplificarea emoțiilor pozitive
6. Deplina conștientizarea a emoțiilor tale fără a le judeca
7. Expunerea la emoție
8. Acțiunea contrară imboldurilor emoționale
9. Rezolvarea problemelor