Multora le este greu sa accepte ideea ca au fost mereu in cautarea unor parteneri care sa semene cu cei care au avut grija de ei in copilarie. Pe plan constient, ei erau in cautarea acelor persoane care au doar trasaturi pozitive – semeni de-ai lor care sa fie, printre altele, binevoitori, iubitori, chipesi, inteligenti si creativi. In realitate, daca au avut o copilarie nefericita, se poate sa fi cautat in mod deliberat niste persoane radical diferite de cei care au avut grija de ei in pruncie.

Isi spuneau: „Niciodata nu o sa ma marit cu un betiv, asa cum a fost tatal meu!” sau: „In niciun caz nu o sa iau de nevasta o femeie dominatoare, ca mama!”. Insa, indiferent de intentiile lor constiente, cei mai multi oameni sunt atrasi de parteneri care detin exact trasaturile pozitive si negative ale celor care au avut grija de ei in copilarie si, de obicei, exact trasaturile negative predomina in alegerea lor.

De ce exercita trasaturile negative o asemenea forta de atractie? Daca oamenii si-ar alege perechile in mod logic, atunci si-ar cauta parteneri care sa compenseze defectele parintilor lor, in loc sa le aiba. Daca parintii vostri v-au ranit dovedindu-va ca nu sunt oameni de incredere – de exemplu –, cursul logic al faptelor ar fi sa va casatoriti cu o persoana de incredere, cu cineva care v-ar ajuta sa va invingeti teama de a nu fi parasit. Daca parintii vostri v-ar fi ranit fiind exagerat de protectori, solutia practica ar putea fi sa cautati pe cineva care sa va permita sa dispuneti de cat mai mult spatiu psihic, astfel incat sa va puteti depasi teama de a nu fi sufocat. Cu toate acestea, cel care a condus cautarea perechii nu a fost creierul nou, cel responsabil cu ordinea si cu gandirea logica; a ales creierul vostru vechi, blocat in timp si miop, iar creierul vechi a incercat sa recreeze conditiile pentru educatia voastra, cu scopul de a le corecta. Dupa ce ati primit suficient de multa ingrijire pentru a supravietui, dar nu si pentru a va simti satisfacut, creierul vechi si-a propus sa se intoarca la scena frustrarii initiale, astfel incat sa va puteti solutiona treburile nerezolvate.

Cautarea sinelui pierdut

Ce se intampla cu impulsul vostru inconstient, cu nevoia de a va recupera sinele pierdut, acele ganduri, sentimente si comportamente pe care aţi fost nevoiti sa le refulati pentru a va adapta la cerintele familiei si ale societatii? Ce fel de persoana v-ar putea ajuta sa va recapatati sentimentul de intreg original? Ar putea fi cineva care sa va incurajeze constructiv , pentru a va dezvolta aceste parti care va lipsesc? Sa fie cineva care va impartaseste slabiciunile si, in acest fel, va face sa va simtiti mai putin stanjenit? Sau, pe de alta parte, ar putea fi cineva care va completeaza, compensandu-va slabiciunile?

Imago

Pentru a va ghida drumul in cautarea perechii ideale, a unui om care sa semene cu persoanele care au avut grija de voi in copilarie si, in acelasi timp, care sa compenseze partile refulate din voi insiva, v-ati bizuit pe o imagine inconstienta despre sexul opus, pe care v-ati construit-o incepand inca de la nastere. Helen si cu mine am hotarat ca numele cel mai potrivit pentru aceasta descriere interna este imago, care in limba latina corespunde cuvantului „imagine”. In mod esential, imagoul vostru este o imagine compusa a acelor persoane care v-au influentat cel mai mult la o varsta frageda. Aceasta ar putea fi: mama, tatal, unul dintre frati sau mai multi dintre ei, poate bona care v-a ingrijit, o dadaca sau o ruda apropiata. Oricine ar fi aceasta persoana, o parte a creierului vostru a inregistrat totul despre ea – sunetul vocii sale, in cat timp reactiona la plansetele voastre, ce culoare capata pielea sa cand se infuria, felul in care zambea cand era fericit, cum ridica din umeri, felul in care isi misca trupul, starile sale de spirit tipice, ce talente si pasiuni avea. Pe langa aceste impresii, creierul vostru a inregistrat toate interactiunile semnificative pe care le-ati avut cu acea persoana. Creierul vostru nu a interpretat aceste date; pur si simplu, le-a inserat intr-un tipar.

Pare putin probabil sa detineti o inregistrare atat de detaliata a imaginii celor care au avut grija de voi in copilarie, undeva in structura interna a creierului, cand abia aveti o vaga amintire despre primii ani de viata. De fapt, multor persoane le este greu sa isi aminteasca un eveniment petrecut inainte de varsta de cinci sau sase ani – chiar si intamplari dramatice, despre care suntem tentaţi sa credem ca le-au lasat o impresie profunda. In ciuda acestui aspect, oamenii de stiinta sustin ca noi, oamenii, detinem un volum impresionant de informatii adanc intiparite in creier.

Neurochirurgii au descoperit acest fapt in timpul unor operatii pe creier, la pacienti aflati sub anestezie locala. Ei au stimulat anumite regiuni ale creierului cu ajutorul unui curent electric slab, iar pacientii au fost dintr-odata capabili sa isi aminteasca sute de episoade uitate din copilarie, in mod neasteptat de detaliat. Mintile noastre sunt depozite uriase de informatii uitate. Conform anumitor opinii, tot ce am experimentat vreodata este stocat undeva, in cutele adanci, circumvolute, ale creierului nostru. Totusi nu toate aceste experiente sunt inregistrate cu aceeasi intensitate. Impresiile cele mai vii par sa fie acelea pe care ni le-am format despre cei care au avut grija de noi in primii ani de viata.  

Dintre toate interactiunile pe care le-am avut cu aceste persoane-cheie din viata noastra, cel mai adanc ni s-au intiparit in minte cele care ne-au ranit cel mai profund, deoarece acestea au fost intalnirile care la vremea respectiva au parut sa ne ameninte existenta.

Treptat, odata cu trecerea timpului, aceste sute de mii de biţi de informatii despre persoanele care au avut grija de noi au fuzionat, creand o imagine unica. Creierul vechi, nefiind capabil sa faca deosebiri fine, a indosariat pur si simplu toate aceste informatii intr-un fisier cu un singur nume: persoanele responsabile pentru supravietuirea noastra. V-ati putea gandi la imago ca la o imagine schitata, ce are cateva trasaturi fizice care o individualizeaza, dar inzestrata cu trasaturi de caracter combinate, provenind de la toate persoanele care au avut grija de voi in primii ani de viata.

Intr-o mare masura, faptul ca ati fost sau nu atras din perspectiva romantica de cineva a depins de masura in care acea persoana se potrivea cu imagoul vostru.

O parte secreta a creierului a intrat in acţiune, analizand cu meticulozitate calitatile acelei persoane, iar apoi le-a comparat cu bogata baza de date de care dispuneati. Daca a existat o slaba corelaţie, nu ati manifestat un interes prea mare. Aceasta persoana era menita sa se numere printre miile de persoane care vin si pleaca din viata voastra, avand un impact neglijabil. Daca a existat un nivel ridicat de corelaţie, persoana cu pricina vi s-a parut foarte atragatoare. Acest proces de potrivire a perechii cu imagoul vostru se aseamana cu modul in care, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, soldatii erau antrenati sa identifice avioanele in zbor. Acestora li se dadeau manuale cu imagini ale conturului tuturor avioanelor fortelor aliate si ale inamicilor. Cand un avion neidentificat intra in raza lor de vedere, acestia comparau rapid forma avionului cu ilustratiile din fata lor. Daca se dovedea ca era un avion al forţelor aliate, soldatii se relaxau si reveneau la posturile lor. Daca era un avion inamic, soldatii intrau in alerta si treceau la actiune. In mod inconstient, ati comparat cu propriul vostru imago fiecare barbat sau femeie pe care i-ati cunoscut. Cand ati identificat o potrivire apropiata, ati simtit o crestere brusca a interesului. La fel cum se intampla cu toate aspectele care au legatura cu mintea inconstienta, nu v-ati dat seama de existenta acestui mecanism laborat de sortare. Singurul mod in care va puteti intrezari imagoul este in vis. Daca va ganditi la propriile vise, un lucru pe care il veti remarca este ca, de fapt, creierul vechi amesteca, dupa bunul plac, mai multe persoane. Un vis care incepe sa se deruleze cu o singura persoana care isi joaca rolul trece brusc la o alta secventa, in care o alta persoana interpreteaza acel rol; inconstientul este prea putin preocupat sa stabileasca granite corporale. S-ar putea sa va reamintiti un vis in care partenerul vostru s-a metamorfozat dintr-odata in persoana mamei sau tatalui vostru, sau un vis in care partenerul si unul din parintii vostri au jucat astfel de roluri similare ori s-au comportat fata de voi intr-un mod atat de asemanator, incat va era greu sa ii deosebiti. Acesta este modul cel mai apropiat in care ati putea vreodata sa verificati nemijlocit existenta imagoului vostru.