In Dependenta de perfectiune Marion Woodman ofera pe langa explicatiille de natura psihologica foarte multe studii de caz si discuta despre obsesia pentru perfectiune, aceasta inclinatie spre a trai la modul superlativ/perfect, pornind de la invocarea zeitatilor Greciei antice: Atena si Meduza, doua fatete ale ideii de perfectiune, “de a ne transforma in opere de arta si a uita ca suntem fiinte umane supuse greselilor” cum scrie insasi autoarea.

In goana catre perfectiune si sub imperiul complexului perfectiunii omul isi pierde viata, iti pierde esenta existentei in dorinta acerba de a fugi dupa perfectiune. Sunt paragrafe intregi care vorbesc despre tendinta adultului de a se incadra in anumite standarde, pornind de la un fost copil caruia parintii ii imprimau o serie de norme foarte ridicate, el insusi devenind foarte critic, autosabotandu-se. Aceasta obsesie a perfectiunii rumineaza in fiecare dintre noi, cei care nutrim catre acest tip de comportament. Ideea de perfectiune are legatura cu modul in care ai fost valorizat in copilarie, cu felul in care ai fost vazut de ochiul critic al parintilor. Multi oameni sunt dependenti de perfectiune, idee inoculata de societate si cultura patriarhala prin competitivitate, specializare si performanta prin rezultate.

Centrat pe problematica tulburarilor de alimentatie (anorexie, bulimie, mancatul compulsiv, emotional, excesiv) ca simptom al alienarii pe care o traim zi de zi, Dependenta de perfectiune se dovedeste a fi un studiu psihologic impresionant, revelator, vindecator!

Va invitam sa urmariti videoclipul cu Lavinia Tanculescu Popa, psihoterapeut, analist jungian, lect. univ. dr. despre cartea „Dependenta de perfectiune” de Marion Woodman.