Ce stim (si ce nu stim) despre excentricul artist si scriitor hedonist, Oscar Wilde? Putem vorbi despre iluzii pierdute, suferinta, tragism, si o iubire interzisa, blamata, mai mult sau mai putin impartasita, dar extrem de idealizata?

Scrisa in inchisoare de Oscar Wilde, „De profundis" e o epistola catre Lordul Alfred Douglas. Relatia lor, condamnata de morala si legile vremii, il adusesera pe autor dupa gratii in 1895, pentru doi ani de munca silnica. Raspunsul lui Alfred Douglas, „Oscar Wilde si eu insumi", este o lucrare complexa care a fost publicata dupa moartea lui Oscar Wilde.

Am stat de vorba cu Sandra Ecobescu (presedinte Fundatia Calea Victoriei) despre scrisorile dintre Oscar Wilde si lordul Alfred Douglas, o retrospectiva dureroasa a unei povesti de dragoste esuate si totodata o cautare spirituala care incepe cu suferinta si penitenta.

O carte descoperita cu mult timp in urma si recitita cu

mare drag azi, iar Oscar Wilde un personaj in epoca,

foarte sofisticat, rasfatat la vremea lui, un adevarat

artist si un hedonist. Este important sa spunem ca

aceasta carte este completata de scrisorile lui Alfred

Douglas. Sunt doua fatete ale aceleiasi povesti de

dragoste, cartea lui Oscar Wilde si replica lordului

Douglas. Este o carte extrem de valoroasa pe care orice

iubitor de literatura ar trebui sa o aiba in biblioteca.

Cartea este insotita, si acesta este un lucru foarte

important, de o prefata consistenta care prezinta viata si

opera lui Oscar Wilde pentru cei care isi doresc sa afle

mai multe aspecte bibliografice.

 

In aceasta carte extrem de poetica si de rafinata putem

vorbi si despre un parcurs terapeutic, iar Oscar Wilde,

un spirit enciclopedic si erudit vorbeste si despre ce

inseamna viata, iubirea, prietenia, arta. In aceasta carte

ajungem in niste straturi mult mai profunde ale

personalitatii autorului. Am descoperit in aceasta

capodopera cum un autor genial a folosit scrisul ca

terapie, ca forma de comunicare cu o sinceritate

dezarmanta si poate chiar o etalare a suferintei,

a sentimentelor, a sufletului in fata publicului.

 

Sandra Ecobescu