În Occident ai libertatea şi obligaţia să-ţi descoperi destinul. Poţi să-l descoperi chiar tu însuţi. Dar îl descoperi? Orice persoană care posedă curajul să-şi făurească un destin propriu are oportunităţi pentru aceasta. Există mai multe căi pentru a-ţi descoperi destinul.

Mi-am elaborat cartea Miturile care ne invata sa traim, reunind mai multe prelegeri pe care le-am erouţinut la Cooper Union timp de douăzeci şi patru de ani. Părerea mea despre mine însumi este că am crescut şi am evoluat în acest timp, ideile mele s-au schimbat şi ele, am progresat. Dar când am adunat aceste articole, am văzut că spuneau, în esenţă, acelaşi lucru − de-a lungul a peste două decenii. Am descoperit ceva referitor la ceea ce mă motiva. Nu mi-am dat foarte clar seama ce anume este, decât atunci când am recunoscut continuităţile care traversau întregul volum. Douăzeci şi patru de ani este o perioadă destul de lungă de timp. S-au întâmplat multe lucruri în aceşti ani. Iar eu am vorbit mereu despre acelaşi lucru. Acesta este deci mitul meu.

O altă modalitate uimitoare de a privi în urmă este să revezi consemnări de dată veche din jurnalul personal, dacă ai ţinut aşa ceva. Vei fi uluit. Vei descoperi notate acolo lucruri despre care erai convins că le-ai realizat abia recent. Acestea sunt forţele motrice ale vieţii tale.

Dar ce se întâmplă dacă vrei să-ţi faci o idee despre mitul tău chiar atunci când îl trăieşti? Ei bine, o altă modalitate de a-ţi discerne destinul − adică mitul tău − ar fi să urmezi exemplul lui Jung: studiază-ţi visele, observă opţiunile pe care le faci, ţine un jurnal, apoi vei vedea ce imagini şi întâmplări ies mereu la suprafaţă. Analizează relatările şi simbolurile şi vezi care dintre ele rezonează una cu alta.Aş dori să analizez acum mitul arhetipal al călătoriei eroului de care m-am ocupat în Eroul cu o mie de chipuri. Este ceea ce Joyce numea monomit: relatarea arhetipală care răzbate din inconştientul colectiv. Motivele lui pot să apară nu numai în mit şi în literatură, ci, dacă eşti sensibil la el, şi în elaborarea poveştii propriei tale vieţi.

Primul stadiu presupune să părăseşti locul unde te afli, indiferent de mediu. Îl părăseşti pentru că mediul este prea represiv şi te simţi în mod inconştient stingherit, dornic să evadezi. Sau poate că este vorba de chemarea aventurii, ceva care te ispiteşte şi te atrage afară. În miturile europene această chemare este adesea reprezentată de un animal − un cerb sau un mistreţ − care reuşeşte să-l păcălească pe vânător şi să-l aducă într-o parte a pădurii pe care acesta n-o cunoaşte. Nu mai ştie unde se află, nici cum să iasă de acolo sau încotro să pornească. Şi atunci începe aventura.

Un alt caz evident de chemare a aventurii este atunci când ceva − sau cineva − a fost luat de lângă tine şi porneşti în căutarea lui pe tărâmul aventurii. Tărâmul aventurii este întotdeauna un domeniu al puterilor necunoscute.Pe de altă parte, poate surveni şi ceea ce numesc eu refuzul chemării, când auzi sau simţi chemarea, poate chiar te şi îndrepţi spre ea, dar, dintr-un motiv sau altul, te opreşti. Te gândeşti la motivele pentru care nu trebuie să mergi, sau te temi de ceva şi rămâi pe loc; rezultatele sunt în acest caz total diferite de cele ale persoanei care decide să dea curs chemării.

Dar dacă răspunde chemării, individul este obligat să se angajeze într-o aventură periculoasă. Este întotdeauna periculoasă, pentru că ieşi din sfera familiară a comunităţii tale. În mituri, aceasta este ieşirea din sfera cunoscută spre marele necunoscut de dincolo. Eu numesc acest moment trecerea pragului. Este trecerea din lumea conştientă în lumea inconştientă, dar lumea inconştientă este reprezentată în multe, foarte multe imagini diferite, în funcţie de mediul cultural al mitului. Poate fi scufundarea în ocean, poate fi traversarea unui deşert, poate fi rătăcirea printr-o pădure deasă şi întunecoasă, poate fi să te trezeşti dintr-odată într-un oraş ciudat. Poate fi înfăţişată ca o urcare fericirii sau ca o coborâre, ca o trecere dincolo de orizont, dar este o aventură − este întotdeauna un drum către necunoscut, pe o poartă sau printr-o peşteră sau printre stânci care se bat cap în cap.

Călătoria eroului este alcătuită din modele universale prin care răzbate strălucirea acestei raze. După părerea mea, o viaţă bine trăită este alcătuită din mai multe călătorii ale eroului, una după alta. Eşti chemat mereu şi mereu către tărâmul aventurii, către noi orizonturi. De fiecare dată apare aceeaşi problemă: să îndrăznesc? Şi dacă îndrăzneşti, trebuie să înfrunţi pericole, dar ai şi ajutoare, iar la sfârşit te aşteaptă împlinirea sau eşecul. Există întotdeauna şi posibilitatea eşecului. Dar există şi posibilitatea să atingi fericirea.