Sf. Ioan Gură de Aur (cca 350–407), arhiepiscop al Constantinopolului, este unul dintre cei mai mari predicatori ai creștinismului timpuriu – supranumit de posteritate „Gură de Aur” (Chrysostom) pentru elocvența sa. Născut la Antiohia, într-o familie înstărită, primește o educație oratorică desăvârșită, înainte de a alege asceza și studiul teologic. Ca preot la Antiohia, rostește circa 700 de predici, printre care și cele cinci cuvântări din acest volum, spre apărarea ortodoxiei de anomeeni, curent eretic ce susținea că mintea omenească Îl poate cuprinde pe Dumnezeu la fel cum Se cunoaște El Însuși pe Sine. El apără neclintit ortodoxia și grija față de cei săraci, plătind cu exilul rigorismul său moral. Moare în anul 407, în drum spre un nou loc de surghiun. Recunoscut ca Sfânt și Doctor al Bisericii deopotrivă în Răsărit și în Apus, Sf. Ioan Gură de Aur rămâne, prin scrierile sale, unul dintre cei mai citiți Părinți ai Bisericii.