Despre necunoasterea lui Dumnezeu

Descriere

O teamă la fel de veche ca omenirea este cea pe care o simțim în apropierea a ceva mult mai mare decât noi, ceva ce nu poate fi explicat, măsurat sau cuprins cu mintea. Filosoful și teologul german Rudolf Otto a numit-o mysterium tremendum – și a găsit una dintre cele mai limpezi descrieri ale ei într-un text scris cu șaisprezece secole în urmă.

Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare orator al Bisericii Răsăritene, rostește aceste cinci predici sau cuvântări într-un moment de mare tensiune teologică: anomeenii, un curent eretic condus de Eunomie din Cyzic, susțineau că mintea omenească poate cunoaște, prin simplă logică, esența lui Dumnezeu. Sf. Ioan Gură de Aur le răspunde nu cu trufie intelectuală, ci cu smerenie și forță retorică deopotrivă, arătând că nici serafimii nu pot privi în față slava divină – cu atât mai puțin omul. Prețul acestui curaj a fost exilul și, în cele din urmă, moartea lui. Dar cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur au supraviețuit peste secole și sunt citite și astăzi de teologi, filosofi și oameni obișnuiți deopotrivă, în căutarea răspunsului la aceeași întrebare: Cum trăiește omul întâlnirea cu un mister pe care nu-l poate cuprinde cu mintea?

Acest volum oferă o traducere nouă, realizată direct din limba greacă, însoțită de un amplu cuvânt-înainte ce reconstituie viața revelatoare a Sf. Ioan Gură de Aur și miza teologică a celor cinci predici. O apariție esențială în colecția Spiritualitate Creștină a Editurii Herald – și pentru oricine a simțit, măcar o dată, că unele lucruri sunt, cu adevărat, dincolo de puterea cuvintelor sau a rațiunii. Tema pe care o prezintă este la fel de actuală într-un secol al falselor certitudini și al răspunsurilor date pe loc, pe cât era în Antiohia anului 386, în momentul apariției acestor omilii sau predici.

Această carte este pentru tine dacă:
• vrei să descoperi unul dintre cei mai importanți oratori și propovăduitori ai creștinismului timpuriu;
• te interesează felul în care erau purtate marile dezbateri intelectuale în lumea creștină a Antichității;
• vrei să afli mai multe despre personalitatea și epoca Sfântului Ioan Gură de Aur;
• ești atras de texte clasice care au rămas relevante de-a lungul secolelor;
• cauți o lectură care îmbină istoria, cultura și reflecția filosofică.

Această carte te ajută să:
• descoperi contextul istoric și intelectual în care au fost scrise omiliile (sau cuvântările) Sfântului Ioan Gură de Aur;
• descoperi modul în care una dintre marile voci ale creștinismului timpuriu abordează întrebările fundamentale despre om, Dumnezeu și cunoaștere;
• înțelegi literatura patristică dincolo de perspectiva strict religioasă;
• explorezi o parte importantă a patrimoniului intelectual și spiritual al Antichității târzii.

*

Există o întrebare pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o pune oricui crede că a înțeles esența lui Dumnezeu: Dacă doi oameni s-ar certa cu privire la întinderea cerului, unul spunând că nu poate fi cuprinsă cu ochiul, celălalt pretinzând că o poate măsura cu palma – pe care dintre ei îl vom crede că deține Adevărul? Pe cel care își recunoaște neștiința sau pe cel care crede că a măsurat infinitul?

„Astfel, când auzi că «pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată», socoteşte că ţi-a fost dat să auzi că nimeni nu l-a cunoscut pe Dumnezeu în esenţa (ousia) sa cu deplină claritate.”

„După cum lutul se supune în mâinile olarului, oricât l-ar întinde acela și l-ar frământa, la fel și tu, precum lutul, să rămâi fără grai când Dumnezeu voiește să facă o lucrare.”

„Întocmai cum șuvoiul apelor, câtă vreme este lăsat să se scurgă pe un câmp neted, se răspândește pe o suprafață întinsă și nu se înalță spre cer, în schimb când niște mâini pricepute îl supun făcându-l să se scurgă în jos prin niște șanțuri, atunci se îndreaptă în sus mai repede decât orice săgeată – tocmai în acest mod, cugetul omenesc, când se bucură de multă ușurătate, se răspândește și se pierde. Însă când este silit să se adune din pricina împrejurărilor grele, odată ajuns în reculegere deplină, înalță către cer rugăciuni adevărate și pline de tărie.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

CUVÂNT-ÎNAINTE 7

CAPITOLUL I 18
Acelui între sfinţi, Părintele nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, despre necunoașterea lui Dumnezeu, împotriva anomeenilor, cuvântarea întâi, rostită în timpul plecării episcopului

CAPITOLUL II 44
A aceluiași, rostită cu multe zile după [întâia] cuvântare contra anomeenilor, după ce între timp a vorbit contra iudeilor, apoi a păstrat tăcerea pe timpul prezenţei episcopilor și după ce a avut loc comemorarea mai multor martiri, acum din nou contra anomeenilor în privinţa necunoașterii lui Dumnezeu, cuvântarea a doua

CAPITOLUL III 70
A aceluiași, despre necunoașterea lui Dumnezeu și despre faptul că serafimii nu pot suporta nici măcar coborârea lui Dumnezeu către ei, cuvântarea a treia

CAPITOLUL IV 92
A aceluiași, despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea a patra

CAPITOLUL V 114
A aceluiași, despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea a cincea

BIBLIOGRAFIE 143